A Fost Odată

Ca toate poveștile și aceasta începe cu… au fost odată un moş care trăia alături de băbuța lui într-o căsuță sărăcăcioasă. Într-o zi, moşul o rugă pe babă: – Fă-mi și mie o turtiţă! Mi-e foame și mi-e așa poftă! Miamiii Miami…. – Din ce să o fac, măi, moșule? Nu prea avem cu ce…

Ca toate poveștile si aceasta începe cu… a fost odată un împărat care avea trei fete. Tare le mai iubea împăratul și le oferea tot ce avea el mai bun, încercând să le ocrotească și să le învețe câte în lună și în stele. Într-o zi acesta le-a chemat în sala tronului, acolo unde se țineau balurile împărățești și festivitățile importante, și a întrebat-o pe cea mai mare dintre ele.

Hansel și Gretel este un basm german, adaptat și publicat de Frații Grimm în anul 1812. Jacob și Wilhelm Grimm, cunoscuți în literatură drept Frații Grimm, s-au născut în apropiere de Frankfurt, Germania, într-o familie cu nouă copii. Ei sunt autorii a numeroase studii lingvistice și povești îndrăgite de multe generații de copii precum Albă ca zăpada, Croitorașul cel viteaz, Cenușăreasa, Hansel și Gretel. Multe dintre poveștile scrise de ei au fost adaptate pentru cinema de creatori precum Walt Disney. Frații s-au inspirat, inclusiv pentru Hansel și Gretel, din poveștile care circulau, prin viu grai, în regiunea în care ai au locuit.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată… o fată frumoasă care iubea să cânte la nai. Și în China, țara de unde am aflat această poveste, copiii primesc, atunci când sunt mici, o tăviță cu tot felul de obiecte din care să își aleagă. Se spune ca ele prezic viitorul. Fetița de care vă povestim a ales o bijuterie verde, cu o piatră prețioasă strălucitoare, motiv pentru care tatăl ei i-a pus numele Liang Yu, adică jucăria de jad. Tatăl fetei era un împărat tare bogat. Pentru că iubea muzica, el i-a construit copilei un castel frumos unde să poată cânta în voie și un turn înalt, de unde să poată asculta mai bine trilurile păsărilor.

Asculta basmul chinezesc "Penelul fermecat" în care este vorba despre un băiat sărman pe nume Ma Liang căruia îi plăcea să deseneze și visa să devină pictor. Într-o zi, el trece prin fața unei școli și vede un profesor desenând. Îi cere acestuia un penel, dar profesorul îl refuză și îi zice batjocoritor că penelul nu este pentru o haimana ca el. Atunci băiatul își pune în gând să muncească din răsputeri pentru a deveni un pictor faimos.

Scrisă de Joseph Jacobs, povestea lui Jack și a boabelor de fasole fermecate îi duce pe copii într-o lume fantistică în care imaginația și curajul transformă realitatea. Publicată în anul 1890, povestea face parte dintr-o serie de texte englezești îndrăgite de întreaga lume.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată în Tibet, un ținut sterp, sărac, în care oamenii nu mâncau niciodată pe săturate, nu aveau haine călduroase și nimeni nu mai avea putere sa iubească și să se bucure de viață. Bătrânii spuneau că Iubirea este o pasăre frumoasă care trăiește departe, la răsărit, în Muntele de Zăpadă. Unde zbura pasărea, acolo era Iubirea. În fiecare an, oamenii porneau să o caute, dar nimeni nu se mai întorcea din această încercare. Se spunea că pasărea era păzita de trei zmei bătrâni, care numai suflând în barbă puteau lua viața unui om.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu… a fost odată o femeie care locuia într-un sătuc alături de cei 3 feciori ai săi. Cea mai mare bucurie a mamei era să își vadă fiii cum cresc înalți și frumoși de-ți era mai mare dragul să te uiți la ei. Într-o zi, băieții au primit invitație la o nuntă, iar pentru această ocazie mama le-a pregătit cămăși albe pe care le-a brodat cu mâna ei, fără să închidă un ochi, două nopți la rând. In seara nunții, mama i-a condus pe cei trei frați până la marginea satului și le-a reamintit toate cântecele și tradițiile pe care le știa de la bunica ei, numai bune să înveselească orice petrecere.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată… un împărat tânăr, iubit de oameni și respectat. Deși avea grijă de toți supușii săi și împărțea cu ei pământurile, livezile, vitele și pădurile, oamenii aveau o nemulțumire. Cel mai curajos dintre supuși îi spuse într-o zi: – Iubite împărat, noi ne-am dori să aveți o soție. Căsătoriți-vă cu cea mai frumoasă fată din regat și aduceți-ne pe lume un moștenitor care să ne fie rege peste ani și ani…

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odata… o țară unde Soarele uita să răsară. Acolo domnea mereu noaptea, iar zilele erau fără lumină, fără căldură, numai întuneric și frig. Atunci oamenii s-au strâns la un loc și au hotărât că e timpul să meargă la Soare, să-l roage să străluceasca din nou peste tărâmurile lor bântuite de frig, beznă și nelegiuiri. Primul care se oferi să meargă să aducă Soarele fu un bărbat încărunțit.

Lewis Carroll (1832-1898) a fost al treilea dintre cei unsprezece copii ai unui cleric anglican. Numele său adevărat este Charles Lutwidge Dodgson și a excelat în studiul matematicii. La Oxford, unde a predat, s-a împrietenit cu Alice Liddell, fetița decanului, care l-a inspirat să scrie Alice în Țara Minunilor (1865), ilustrată de John Tenniel și continuarea Alice în Țara din Oglindă (1871). De la prima ediției, cărțile cu Alice au fost tradusă în peste 170 limbi și au inspirat adaptări cinematografice, teatrale și de televiziune. Pe lângă aceste texte, autorul a mai scris numeroase scrisori, texte politice, tratate matematice, texte ale literaturii absurde.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată… un băiețel foarte isteț și vesel, iubit de toți cei care îi ieșeau în cale. Legenda spune că mama lui, Dochia, era recunoscută pentru frumusețea sa: când o întâlneai nu îți mai puteai lua ochii de la părul ei auriu, împletit în două cozi lungi, lungi, pielea albă și buzele roşii ca fragii. Când era tânără, locuia într-o colibă la poalele muntelui, unde, într-o noapte, un nor fin a coborât pe pământ și a îmbrațișat-o cu iubire. Da, în povești totul e posibil!

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată… un tânăr pe nume Veiko. Astăzi îțt vom spune povestea lui și a copacului numit mesteacăn. Tu ai văzut vreodată un mesteacăn? El este un copac deosebit, care înfrunzește primavara-devreme și are scoarța adesea argintie. Dar hai să lăsăm vorba și să spunem povestea! Rămăsesem la Veiko, un tânăr care știa să vorbească cu toți lupii și înțelegea ciripitul păsărilor. In fiecare zi el se plimba prin pădure, vorbea cu animalele și se gândea la Mara, cea mai frumoasă fată din orașelul lui. Mereu când își amintea de părul ei blond zâmbea și visa la momentul în care se vor întâlni.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată… un câine care trăia în pădure alături de un urs. Ziua mergeau împreună la vânătoare și totul era minunat, dar seara, la culcare, câinele începea să latre, că deee… așa îi e felul, știți și voi. Azi așa, mâine așa, până când ursul nu a mai rezistat și i-a spus.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu…a fost odata o babă și un moșneag. Baba avea o găină care făcea ouă de două ori pe zi, iar moșneagul un cocoș.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată… un padișah. Un ce? Un padișah, adică un împărat turc sau, mai bine zis, un sultan. Dar hai să lăsăm vorba şi să ascultăm povestea. Padișahul de care îți povestesc avea 3 băieâi – dupa ce primii doi și-au găsit soții în ținuturile vecine, iată că a venit și vremea celui mai mic băiat să se însoare. Într-o iarnă, pe când prinţul se afla la vânătoare, prin faţă lui trecu repede, ca o săgeată, o căprioară. O secundă a fost de ajuns să îi întâlnească privirea și prințul a şoptit fără voie.

Ca toate poveștile, și aceasta începe cu… a fost odată o fată frumoasă pe care o chema Aura. Da, așa cum auzi. Aura. Și nu numai ca era frumoasă, ci și foarte, foarte harnică. Imediat cum răsărea soarele, Aura se plimba prin grădinile tatălui său, Verde-Împărat, și curăța trandafirii, busuiocul și bujorii, apoi culegea fructele din copacii plini de pere, gutui și cireșe. Împăratului i se umplea inima de bucurie când vedea cât de fericită era fiica sa printre florile din grădina palatului și nu voia cu niciun chip să o mărite, că îi era drag să o vadă în fiecare zi în preajma lui.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată… un șoarece și o pisică care trăiau sub același acoperiș. Într-o zi, șoarecele i-a spus pisicii că a găsit o bucată mare și apetisantă de slănină, dar are nevoie de ajutor ca să o care până acasă. Zis și făcut. Prietenii au adus-o împreună și au lăsat-o în pivniță cu gândul că se apropie iarna friguroasă și o să le prindă foooarte bine. Într-o zi, pisica s-a aranjat, și-a curățat blănița și a plecat de acasă, spunându-i șoarecelui că e invitată la o vecină care dă petrecere. Dar ce crezi că a făcut, de fapt, pisica?

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată un liliac care zbura de colo până colo, în toate părțile, văitându-se de frig. Auzindu-l, vulturul, de care se temeau şi ascultau toate păsările cerului, l-a întrebat.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată… un om de zăpadă care arătă destul de ciudat: în loc de ochi avea două cioburi mari și o gură făcută dintr-o greblă veche, ceea ce îl făcea să pară că are și dinți. Era făcut de câțiva copii gălăgioși, dar foarte veseli, care se bucurau că, în sfârșit, puteau să se joace cu zăpada pufoasă.

Ca toate poveștile și Spărgătorul de nuci începe cu a fost odată… un mic orășel din Germania, acoperit de zăpadă, chiar în ziua dinaintea Crăciunului. Ca în fiecare an, domnul Stahlbaum, alături de soția și copiii lui, Clara și Fritz, organizează o mare petrecere cu daruri, decorațiuni și un brad mare împodobit.

Ca toate poveștile și Povestea lui Moș Crăciun începe cu a fost odată… un bătrânel vesel care sculpta cu multă răbdare, cât era ziua de lungă, jucării frumoase și colorate. Muncea așa până în Ajunul Crăciunului, când pleca să-și vândă jucăriile într-un oraș apropiat. Adesea le vindea pe foarte puțini bani, pentru că oamenii din acea regiune nu erau bogați; dar nu conta, pentru că meșterul era bucuros să vadă cu câtă fericire primeau micuții darurile respective, în dimineața de Crăciun.

Peter Pan este personajul fantastic care îi duce pe copiii familiei Darling într-o aventură în Țara Nicăierea, un loc magic plin de pirați și zâne. El a fost creat de scriitorul scoțian J. M. Barrie în piesa de teatru Peter Pan sau Băiețelul care a refuzat să crească (1904) și romanul Peter Pan și Wendy (1911). În timp ce zâna Clopoțica este cea mai bună prietenă a lui Peter, Căpitanul Hook este cel mai mare dușman al său. Peter Pan este probabil unul dintre cele mai îndrăgite personaje ale literaturii pentru copii pentru că ilustrează copilăria eternă și refuzul de a deveni adult.

Ca toate poveștile, și aceasta începe cu a fost odată… o femeie care locuia la poalele munților alături de băiețelul ei. Femeii îi plăcea tare mult sa coasă și era chiar foarte îndemânatică, iar toate tablourile de mătase care ieșeau din mâna ei erau impresionante. Într-o zi, copilul a găsit o pictură care înfățișa o casă mare în mijlocul unei grădini cu flori colorate, o câmpie verde, livadă, o grădină de zarzavat și un lac albastru cu mulți pești zglobii. Femeia s-a uitat la desen și s-a îndrăgosti pe loc de acea casă. Dar, pentru că nu avea bani să cumpere o asemenea minunăție, s-a hotărat să țeasă un tablou după acel desen. Măcar atât putea face! Dar lucrul era greu și zilele de țesut s-au transformat în luni. Seara femeia lucra în lumina rășinii de brad, care făcea mult fum, și de aceea au început să o doară ochii. Dar nu s-a lăsat. A continuat să țeasă.

Ca toate poveştile şi Legenda lui Moș Nicolae începe cu a fost odată… un băieţel pe nume Nicolae. El va fi eroul poveştii noastre de azi, mai ales pentru că băieţelul acesta a devenit, în timp, îndrăgitul Moş Nicolae care pune daruri în ghetuţe în fiecare an, pe 6 Decembrie. Despre Moş Nicolae s-au scris multe legende şi povestiri, dar iată ce a ajuns la urechile noastre! Se spune că Nicolae locuia într-un satuc cu oameni de tot felul. El era tare bun şi special, iar dorinţa sa cea mai mare era să îi ajute pe cei mai puţin norocoşi, aşa că, atunci când a crescut, a făcut tot posibilul să transforme visurile celor din jur în realitate. Pentru că rămăsese orfan şi mostenise o avere destul de mare, în fiecare noapte, Nicolae se deghiza şi le oferea oamenilor din satul său mâncare, haine şi ce mai aveau nevoie.

Ca toate poveştile, şi aceasta începe cu… a fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti, un împărat mare şi soţia sa, amândoi tineri şi frumoşi. Deşi iubeau copiii şi îşi doreau să aibă unul al lor, împărăteasa nu rămânea însărcinată. Într-o zi, împăratul auzi că într-un sat vecin există un unchiaş care ar putea să îi ajute, aşa că porni cu mic, cu mare spre casa omului.

Ca toate poveștile, și aceasta începe cu a fost odată… un vânător harnic. Deși era îndrăgit de toți oamenii din jurul lui și avea noroc la vânătoare, pe omul nostru îl supăra tare un boier lacom din ținutul acela. Boierul avea o moșie fără margini, se scălda în aur și argint, dar continua să îi chinuie pe toți cei din jurul lui. Cine își construia casă în apropierea moșiei era ca și sclavul său. Tare și-ar mai fi dorit vânătorul nostru o soție, dar era sigur că, dacă se însoară, boierul o să îi ceară și mai multe taxe și o să îl pună să muncească înzecit.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată… un marinar. În cele ce urmează îți vom spune cea mai veche poveste marinărească, așternută pe hârtie acum 4000 de ani, pe Țărmul Mării Roșii. Așa cum îți spuneam, a fost odată un marinar foarte ghinionist pe care nenorocul îl pândise pretutindeni. După o călătorie lungă pe mare, clătinându-se încă pe valuri, el privi spre țărm cu melancolie și începu să le povestească celor câțiva oameni care mai rămăseseră cu el pe corabie așa.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată… un pescar pe nume Martin care trăia, alături de soția sa, pe malul unui lac, într-o casă sărăcăcioasă. Martin iubea lacul, mai ales că în zilele senine apa strălucea ca solzii argintii de pește, iar când era înnorat, lacul părea că ascunde ceva misterios. Deși Martin mergea în fiecare zi cu barca la pescuit, nu reușea să prindă mare lucru și adesea se întorcea cu năvodul gol-goluț. – Se spune din bătrâni că e bine să atârni de năvod un os din aripa unei găini negre, dacă vrei să prinzi mult pește, îi spuse într-o zi soția lui Martin.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată… un biet om care nu avea altă avere decât un măgar prăpădit și jigărit. Cineva îi dăduse ideea să meargă într-o cetate îndepărtată unde, acest animal, nefiind cunoscut, ar fi putut obține ceva galbeni. Ajunse în cetatea pomenită și începu să-și laude animalul.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată ca niciodată… o broască țestoasă care avea o fiică frumoasă, foarte frumoasă, nemaivăzut de frumoasă. Într-o zi, mama îi spuse: – Draga mea, a venit timpul să te mărit. Dar, să știi, am să te dau unui bărbat înțelept. Unuia care va ști să lege o grămadă de apă!

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată ca niciodată… o bătrânică pe nume Berta care locuia dincolo de Tibru, într-un cartier frumos din Roma. Cât era ziua de lungă Berta torcea și cânta, torcea și cânta. Într-o zi, trecu pe acolo Nero, împăratul roman de care toți se temeau, o auzi pe Berta cântând și se opri.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată ca niciodată… un rege maimuță care domnea peste supușii săi într-o pădure întinsă. În împărăția lui Jinko trăiau un șoarece, o pisică, un câine, un băț năzdrăvan care alerga de colo-colo și se juca cu animalele, un foc care nu se stingea niciodată, un lac cu apă limpede, un elefant, o furnică și primul sfătuitor al regelui, Tancat șacalul. Tancat era trist când ceilalți erau veseli și era nemulțumit că nu putea găsi pe nimeni cu care să se certe. Pisica și Șoarecele erau prieteni la cataramă. Bățul, fiind jucăuș, prefera să țopăie și îl îndrăgea mult pe Câine. Lacului îi plăcea la nebunie să stea de vorbă cu Focul, iar Elefantului, îi era așa de dragă Furnica, încât deseori o purta în spinare zile întregi.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată ca niciodată… un tâmplar bogat și vestit în toate satele din jur pentru talentul său. Bătrânul avea și patru fii, frumoși și voinici, harnici și cuminți. Deși avea toate motivele să fie fericit și mulțumit, tâmplarul avea totuși o mare nemulțumire. Toată viața sa nu călătorise mai departe de orașul cel mai apropiat. Deși culmea, satul lui era așezat pe malul mării, iar marea, când o vezi cât de întinsă și de frământată e, îți înfinge-n inimă un dor de ducă, de-ți vine să lași totul și să fugi unde vezi cu ochii.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată… un tată care avea trei fii și nicio altă avere decât un cal, un măgar și un purcel. Într-o zi, regele din ținutul acela a anunțat că acela care reușește să construiască o barcă în stare să meargă și pe mare și pe uscat o va primi drept soție pe fiica sa.

Ca toate poveştile şi aceasta începe cu a fost odatã… o familie cu doi fraţi. Unul era sãrac, iar celãlalt bogat. Cel sãrac avea o iapã care trãgea la căruţa, iar cel bogat un armãsar. Intr-o searã, iapa celui sãrac a fãtat un mânz care şi-a fãcut culcuş sub cãruţa bogatului.

a toate poveștile şi aceasta începe cu a fost odatã… un ţar care avea trei fii. Într-o zi, ţarul le-a spus bãieţilor sãi: – Copii, faceţi-vã câte un arc şi trageţi câte o sãgeatã în vazduh, apoi aşteptaţi fetele care se vor întoarce cu sãgeţile voastre şi luaţi-le de soţii. Iar dacã vreunul dintre voi nu o sã îşi primeascã sãgeata înapoi, acela va ramâne neînsurat. Fiul cel mare a tras, iar sãgeata i-a fost adusã de fiica unui domnitor. Cel mijlociu a tras şi a primit sãgeata de la fata unui general. Iar cu sãgeata celui mai mic, pe nume Ivan, s-a întors o broascã.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată ca niciodată… un tânăr pe care-l chema Ivan. Într-o bună zi el se tocmi vizitiu la un boier și plecară la drum lung. Iar pentru că la așa o cale lungă tăcerea-i plictisitoare, boierul simțea nevoia să spună verzi și uscate. Cum mergeau ei așa, sări pe lângă ei un iepure. Boierul, văzându-l, începu să vorbească despre iepuri.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată ca niciodată…doi frați care locuiau într-un mic sat japonez la malul mării. Fratele mai mare era harnic, iar cel mic, leneș. Într-o zi, fratele cel mare se duse la pădure și tăie lemne de dimineață până la amiază. Când soarele ajunse drept în creștetul capului lui, în fața sa se opri un bătrân. Acesta avea în mână o piuliță de piatră, de aceea în care se curăță orezul.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată ca niciodată… patru muzicanți. Rătăcitori pe drumuri de țară, ei cântau pe la hanuri pentru toți călătorii osteniți. Uneori, muzica le era răsplătită cu o bucată de pâine și ceva bănuți. Alteori, însă…Într-o seară târzie au poposit lângă ruinele unei cetăți vechi. I-au dat ocol de câteva ori, după care s-au așezat sub un zid, la loc ferit…

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată ca niciodată… o insulă îndepărtată în care trăia un Iepure Alb fermecat, dar și destul de șmecher…Pentru că, de obicei, nimeni nu e mulțumit cu ce are, și iepurele nostru se plictisise de insulă și dorea din toată inima să-și schimbe locul. Într-una din zile, trecu pe lângă insulă un crocodil.

Basmul Fraților Grimm a fascinat generații întregi de copii. Fiecare dintre cei doi frați a scris lucrări separate, dar succesul l-au obținut pentru volumele semnate împreună. Pe parcursul mai multor ani, au cules vechi povești populare pe care le-au publicat în 1812. În Muzicanții din Bremen personajele se îndreaptă spre un oraș adevărat, Bremen, unde acum există un monument a lui Gerhard Marcks (1953) care reprezintă cele patru animale din poveste: măgar, cocoș, pisică, un cățel.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată ca niciodată… o pădure îndepărtată, la o margine de sat, unde trăiau demult, un bărbat și soția sa. Locuiau într-o colibă sărăcăcioasă, mâncau doar legume și din când în când un vânat, dar erau mulțumiți cu ce aveau și nu râvneau la nimic altceva. Erau sănătoși, bucuroși și munceau cu drag. El era pădurar și umbla toată ziua cu treabă, iar soția lui rămânea acasă să facă mâncare, curățenie și să coasă câte o cămașă. Și uite așa, timpul a trecut repede și amândoi își încărcară în spinare o mulțime de ani pe care abia îi mai puteau duce. Deși îl ajungea bătrânețea din urmă, moșneagul își lua în fiecare dimineață uneltele, îi spunea babei la revedere și pleca domol, la muncă, în pădure. Baba rămânea acasă, harnică și veselă ca altădată.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată ca niciodată… un împărat, o împărăteasă și cei 3 copii ai lor. Zi de zi împăratul se plimba în grădina palatului și îngrijea florile pe care le iubea, și din când în când, trăgea cu ochiul spre capătul grădinii unde se afla un pom cum nu mai exista în toată lumea – un măr care făcea mere de aur. Într-o zi, împăratul văzu că pomul înflorește, apoi își scutură florile, iar spre seară a văzut fructele mari și frumoase, gata-gata să se coacă. Apoi a zâmbit de bucurie la gândul că a doua zi o să mănânce mere de aur la masă!

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată… o femeie care își dorea tare mult un copilaș, așa că într-o zi s-a dus la o babă ce îndeplinea dorințe și a întrebat-o unde ar putea să găsească un copil.

Deși are zeci de variante, povestea Motanului încălțat a cucerit inimile copiilor din întreaga lume. Cele mai cunoscute sunt poveștile culese de Charles Perrault în care un motan năzdrăvan reușește să își transforme stăpânul din om sărac în prinț.