A Fost Odată

Ei bine, a venit momentul să ştii că… Zânele sunt printre noi. Şi au nume de cod: sunt MAME. Acum că ţi-ai dat seama, o să mă întrebi de ce e un secret. Ţi se pare o informaţie pe care ar trebui să o ştie toată lumea, nu?! Ei bine, fiecare află acest minunat secret la timpul potrivit. Astăzi l-ai aflat tu, poate prietenii tăi îl ştiau deja sau poate o să-l afle mâine. Mamele nu se laudă, ele sunt discrete. Ce înseamnă "discrete"? Înseamnă că nu strigă în gura mare superputerile lor. Ei, și acum că ai aflat că Zânele sunt printre noi, probabil ai vrea să afli cum poți să le mulțumești. Un proiect susținut de Raiffeisen Comunități.

Alegerea unui model pe care să-l urmezi este foarte importantă. Ai vrut vreodată să fii ca Batman, de exemplu? Sau ca o prințesă dintr-o poveste? E foarte bine să ai un model pentru că eroii buni din povești nu renunță niciodată la visurile lor. Când crești o să îți alegi alte modele. Uneori nici nu vei știi sigur ce îți place la un model pe care l-ai ales. Poate o să vrei să te îmbraci ca el, să mergi ca el, să fii pur și simplu ca el. Nu îți fie teamă să vorbești cu părinții despre oamenii pe care îi admiri sau îi urmărești pe internet, cu profesorii sau doamna învățătoare.

Hei…tu știi ce este incluziunea? Ai auzit vreodată acest cuvânt? Poate acasă? Poate la școală? Sau poate ai citit, demult într-o carte? Dacă știi deja ce înseamnă, poți spune cu voce tare, iar dacă nu ești sigur, iată o explicație pe înțelesul tuturor! Incluziunea înseamnă să îi accepți pe oamenii diferiți de tine, chiar dacă acele diferențe ți se par ciudate.

Oare ce înseamnă să fii bun și de ce nu poți pune pur-și-simplu bunătatea în ghiozdan, printre cărți și caiete? Bunătatea nu e ceva ce se cumpără de la magazin. E ceva ce simți și face parte din tine. E o vorbă bună. Un gest mic, intenționat, pentru care nu aștepți nimic în schimb.

George Enescu este copilul minune care la 5 ani cânta perfect la vioară, iar la 7 ani devenea cel mai tânăr elev al Conservatorului de la Viena! Compozitor, violonist şi dirijor, românul de poveste George Enescu a iubit România și a spus mereu: – Nu mi-am servit ţara decât cu armele mele: condeiul, vioara şi bagheta.

Știați că și poveștile adevărate încep tot cu a fost odată? Ei bine, a fost odată un român de poveste, unul dintre cei mai mari inventatori ai secolului XX. Henri Marie Coandă a proiectat peste 10 tipuri de avioane, a inventat farfuria zburătoare și trenul de mare viteză. Vreți să-i aflați povestea? Pregătiți-vă să zburați alături de noi într-o lume magică!

Știați că poveștile adevărate încep cu a fost odată? Află povestea lui Ion Creangă, unul dintre cei mai îndrăgiți scriitori români. In anul 1837 în căsuța cu ferestre mici din satul Humulești s-a născut Ion Creangă, cel mai mare fiu al lui Ştefan a Petrii Ciubotariul şi Smaranda Creangă. Peste ani, povestitorul avea să descrie casa părintească atât de frumos încât trebuie să aflați și voi: "Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele (…) la stâlpul hornului unde lega mama o sfoară cu ciucuri la capăt, de crăpau mâţele jucându-se cu ei, (…) la cuptorul pe care ma ascundeam, când ne jucam noi, băieţii, de-a ascunselea, şi la alte jocuri şi jucării pline de hazul şi farmecul copilăresc, parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie! Băiețelul din Humulești era „vesel ca vremea bună și copilăros ca vântul".

Știați că și poveștile adevărate încep tot cu a fost odată? Ei bine, Nadia Comaneci este o româncă de poveste, una dintre cele mai mari gimnaste din lume. Sunteți gata pentru salturi uimitoare și o poveste despre perfecțiune? Aflați împreună cu noi istoria unei fetițe de nota 10.

Știați că și poveștile adevărate încep cu a fost odată? Ei bine, a fost odată un român de poveste, unul dintre cei mai cunoscuți domnitori, omul care a condus Moldova aproape 50 de ani cu înțelepciune și curaj. Aceasta este povestea lui Ștefan cel Mare! Vrei să-i afli legenda? Hai cu noi într-o călătorie îndrăzneață printre săbii și buzdugane, victorii și înfrângeri!

Mihai Eminescu este numele la care mulți români se gândesc atunci când sunt întrebați care este cel mai mare poet al țării nostre. Dar Eminescu nu a fost doar poet, ci și un mare jurnalist și prozator, un om care a iubit teatrul, natura și folclorul. Ba mai mult, a fost și un grozav înotător, un iubitor de cafea și un mare patriot! Între el și Ion Creangă, pe care îl puteți descoperi într-o altă poveste de pe site, s-a legat o prietenie grozavă care a rămas în istoria literaturii noastre. Hai cu noi într-o poveste despre poezie, iubire și prietenie!

Bună! Eu sunt România, a 12-a țară ca mărime din Europa! Hai să îmi afli povestea! Numele meu vine de la romanus care înseamnă cetățean al Romei. Strămoșii mei sunt dacii și romanii pentru că Dacia, locul frumos pe care se află România astăzi, a fost cucerită de Imperiul Roman. Așa au apărut poporul român și limba română.

Bună, vecine! Sau mai bine zis, Hallo! Am zis vecine cu gândul că suntem localizați în Europa, dar și pentru că numele meu se pare că provine dintr-un termen galic care însemna vecin. Dacă nu mă crezi, îți mai zic că am cele mai multe granițe cu țările europene și sunt și ţara cea mai populată de pe bătrânul continent. Mă cheamă Germania și am fost foarte implicată în războaiele despre care vei învăța în lecțiile de istorie de la școală. M-aș bucura să știi că ești oricând binevenit la mine acasă pentru că am o mulțime de locuri frumoase pe unde te poți plimba, tradiții impresionante, grădini zoologice și voie-bună.

Hola! Sunt Mexic, țara cântăreților mariachi, a pălăriilor mari sombrero, asortate cu celebrele poncho din lână și a puternicei băuturi tequila! Mă găsiți pe hartă în America de Nord și am cei mai mulți vorbitori de spaniolă din lume!

Hello, mate! Salutare! Sunt Australia, țara-continent sau țara insulă, renumită pentru simpaticii canguri săritori și păsările emu. Tot aici trăiește adorabilul ursuleț koala, numai bun de îmbrățișat, dar și peste 700 de specii de șerpi și reptile. Sunt cea mai mare insulă din lume, dar cel mai mic continent!

Salamu Alaykum! sau Pacea fie cu tine! Grea e limba țării mele! Poate ați auzit deja că, în unele țări, se citește de la dreapta la stânga. E și cazul meu, dar locuitorii mei s-au obișnuit și nu li se pare deloc ciudat. Sunt o țară foarte, foarte călduroasă, cu deșerturi despre care am multe de povestit. Mi-ați ghicit numele? Începe cu litera E.

Mamma mia! Ce bine îmi pare să vă întâlnesc! Sunt Italia, țara pastelor, a delicioasei pizza, a grozavei gelato (înghețată), a sticlei de Murano din care se fac bijuterii superbe și a atâtor altor minuni pe care le veți descoperi pe parcurs!

Salutare tuturor copiilor mici şi mari! Sunt efervescentă, sunt plină de viaţă, sunt Brazilia, cea mai mare ţară din America de Sud şi a 5-a ţară din lume, și ca mărime şi ca număr de locuitori. Istoricii spun că numele meu vine de la brazilwood - un copac cu lemn roșu-portocaliu strălucitor care se folosește pentru confecționarea instrumentelor muzicale.

Vă salut! Numele meu este Rusia și sunt cea mai mare țară din lume! Sunt atât de întinsă încât nu am încăput pe un singur continent, așa că mă găsiți jumătate în Europa, jumătate în Asia. Mă învecinez cu 14 țări și jumătate din suprafața mea este acoperită de păduri mari și dese.

Namaste! Sunt India, ţara condimentelor, a doua țară în lume ca număr de locuitori! Numele meu vine de la fluviul Ind sau Indus despre care se spunea demult că izvorăşte chiar din Rai. Sunt mândră de tradițiile mele, dansurile și locurile minunate pe care te invit să le descoperi!

Nǐn hǎo! Bună, copii! De data aceasta nu vă spun cine sunt, vă las pe voi să descoperiți! Pare complicat, nu? Alfabetul meu este foarte diferit de cel pe care îl cunoașteți voi și are aproape 50.000 de simboluri! Nu este compus din litere, ci din imagini, simboluri și semne.

Cine nu a auzit de povestea păsării cu pene de aur și cine nu a zâmbit imaginându-și cât de mulți oameni s-au lipit de penele ei? Textele Fraților Grimm îți sunt cunoscute nu doar ție, cititorule, ci și părinților și chiar bunicilor tăi. Cei doi scriitori germani au publicat mai multe volume de povești, pornind de la texte populare, din folclor, și au lucrat inclusiv la un dicționar german de referință. Poveștile lor sunt traduse în multe limbi, sunt ecranizate, jucate pe scenă și ilustrate de generații întregi de oameni care iubesc literatura.

Ca toate poveștile, și aceasta începe cu… a fost odată un șoarece-de-apă cu mustăți țepoase și sure și o coadă lungă, lungă ca o sfoară, făcută parcă din gumă de mestecat. Da, așa cum ai auzit… un șoarece-de-apă, adică o rozătoare din aceea cu nas mai rotund decât al unui șobolan obișnuit și față dolofană. Într-o dimineață, imediat după ce a ieșit din ascunzătoarea lui de lângă apă, șoarecele de care vă spuneam a și început să certe bobocii de rață care abia învățau să înoate:

Ca toate poveștile și aceasta începe cu… a fost odată un faraon, conducător al Egiptului, care își dorea mult, foarte mult un fiu. În cele din urmă, zeii i-au ascultat rugăciunile și i-au dat un moștenitor care să domnească peste țara piramidelor atunci când tatăl lui nu va mai fi. Dar bucuria nu a durat pentru că la naștere, cele 7 zeițe Hathor din mitologia egipteană, i-au prezis băiatului un viitor trist: micuțul avea să fie răpus de un crocodil, de un șarpe sau un câine. Vai, ce veste îngrozitoare! După ce s-a gândit cum să facă să își salveze copilul, faraonul a dat ordin ca unicul său fiu să fie închis în inima deșertului, într-un turn de piatră păzit de oșteni. Acolo nimeni nu se putea apropia de el.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu… a fost odată, cu mult timp în urmă, un loc în care peștii mergeau pe pământ, rătăcind din loc în loc și vânând tot felul de animale cât era ziua de lungă. Da, îți vine să crezi? Pești care merg la vânătoare? Într-o zi, un trib de pești s-a întors foarte obosit dintr-o expediție și a căutat un loc frumos în care să-și așeze tabăra. Era foarte cald și peștii s-au așezat sub ramurile unui copac mare, la marginea unei prăpăstii adânci pe sub care trecea un râu rece și întunecat.

Ai văzut vreodată roza vânturilor pe acoperișul unei case? Dar cocoșul care stă într-un picior și ne anunță cum bate vântul? Ei bine, exact despre el vei afla în povestea de azi! Ca toate poveștile și aceasta începe cu… a fost odată, cu mult timp în urmă, la o fermă mexicană, o găină. Cât era ziua de lungă ea își îngrijea și clocea cele 13 ouă. Unul câte unul, puii au început să spargă coaja și să vadă lumina zilei – piu, piu, piu. Unu, doi, trei, patru… 12. Dar, vai, ultimul ou nu voia să se crape, iar găina nu știa ce să facă. Să alerge după ceilalți pui? Să îl aștepte pe ultimul să iasă din ou? În cele din urmă se auzi încet un sunet: trooosc. Era cel de-al 13-lea pui, dar, ce să vezi? Nu era deloc un pui obișnuit. Nu avea decât o aripă, un singur picior, un singur ochi și doar jumătate de pene. Da, cum îți zic! Toate animalele de la fermă vorbeau acum de acest pui special! Rațele le-au spus curcilor. Porumbeii le-au spus curcanilor și rândunicilor, iar acestea au zburat pe câmpuri, răspândind veștile vacilor care pășteau alături de viței, tauri și cai. Curând, găina a fost înconjurată de animalele care doreau să vadă puiul cel ciudat.

Ca toate poveștile și această începe cu… a fost odată o familie de înaripate, undeva departe, într-o ogradă mică din Mexic. Ai mai auzit de Mexic? E o țară tare frumoasă din America de Nord, cu mulți locuitori, aflată în inelul de foc, una dintre cele mai active zone vulcanice. Dar să trecem la povestea noastră! Ei bine, în acea ogradă trăiau bine-mersi o gaină împlinită, frumoasă și un cocoș mândru, alături de cei doi puișori ai lor: unul mic și galben precum aurul pe care il chema Piu și unul negru, foarte răsfățat, cu un nume atât de lung încât nimeni nu putea să-l rostească până la sfârșit fără să se încurce – Puiulnostrucelnegrușidrăguț. Pentru că puiul cel negru avea un nume atât de greu de pronunțat, toata lumea îl punea la treabă doar pe Piu.

Hai să îți zic un secret: maimuțele cred că toate bananele din lume sunt ale lor! Da, chiar așa! De unde știm? Dintr-o poveste, desigur! Vrei să o afli? Ei bine, ca toate poveștile, și aceasta începe cu… a fost odată, într-un sat din Brazilia, o bătrână care avea o grădină mare și plină cu bananieri. Femeii îi era tare greu să culeagă bananele din copaci, așa că a făcut o înțelegere cu cea mai mare maimuță din sat.

Ca toate poveștile, și aceasta începe cu… a fost odată un gândacel care mergea liniștit de-a lungul unui perete, când un șobolan cenușiu și mare i-a ieșit în față. – O, hoooo, cât de încet mergi! Uită-te la mine cât de repede fug, a spus șobolanul încrezut, alergând spre capătul peretelui cu gheruțele lui mici și ascuțite. Nu-i așa că ai vrea și tu să alergi ca mine și să nu te mai târăști milimetru cu milimetru?

Ca toate poveștile, și aceasta începe cu… a fost odată un rege pe nume Șuddhodana care locuia împreună cu regina sa, Maya, în apropierea muntelui Himalaya din India. Mult s-au bucurat aceștia când regina a adus pe lume un băiețel, pe micul prinț Siddhartha, așa că au organizat o petrecere în cinstea micuțului. Printre musafiri s-a aflat și un bătrân înțelept, care străbătuse cu răbdare un drum foarte lung până la curtea regală. Acesta a coborât chiar din vârful muntelui, unde se afla casa lui, ca să îi prezică soarta copilului, precum era obiceiul în acele vremuri de demult.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu… a fost odată o maimuță singuratică care trăia într-un smochin la malul mării. Era mulțumită, dar tare și-ar mai fi dorit un prieten pentru că, de la o vreme, se cam plictisea. Într-o zi, pe nisipul umed se ivi o țestoasă. Fericită, maimuța îi aruncă mai multe smochine să se îndulcească. Broasca, încântată de atenție și primire, rămase pe loc. Toți erau acum bucuroși: maimuța că are cu cine vorbi, iar broasca că-și găsise o gazdă bună și generoasă. Între timp, se auzi o veste mare: leul, regele animalelor, era bolnav și putea fi vindecat doar cu o inimă de maimuță. Slujitorii anunțară că acela care va aduce o inimă de maimuță să-l vindece pe leu, va primi o mare rasplată si va fi urmașul tronului.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu… a fost odată Antoine, un bărbat căruia îi plăcea să descopere lumea de la bordul avionului său. Odată, avionul a rămas în pană în Pustiul Saharei, cu o defecțiune la motor. Era singur, fără mecanici sau călători, așa că se apucă să îl repare. Avea apă de băut doar pentru opt zile și se simțea ca un naufragiat pe o insulă pustie în mijlocul oceanului.

Ca toate poveștile și Fram, ursul polar aceasta începe cu… a fost odată o reprezentație uimitoare a circului Struțki. Miss Ellian, îmblânzitoarea de trigri, zâmbea către copiii și părinții din public, organizând intrarea în arenă a tigrilor de Bengal cu ochi mari, galbeni și cozi lungi, foarte grele.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu… a fost odată, cu mult timp în urmă, în Spania, într-un sat din ţinutul La Mancha, un hidalgo, adică un mic boier cu strămoși cavaleri. Îl chema Alonso Quixano, avea cam 50 de ani și cât era ziua de lungă, uneori chiar și noaptea, citea povestiri despre cavalerii faimoși și curajoși. Ba mai mult, din puținii bani pe care îi avea își cumpăra mereu cărți, așa că adunase atât de multe volume, încât umpluse o cameră întreagă unde își petrecea toată ziua. De la un timp, începuse să creadă că el însuşi este un cavaler, asemenea celor despre care citea.

Ca toate poveștile, și aceasta începe cu a fost odată… un pui de om pe nume Mowgli. De ce este atât de interesantă povestea lui? Fii atent și vei afla! Ei bine, totul a început într-o seară foarte caldă, când o familie de lupi a salvat micuțul bebeluș cu gropițe în obraji de tigrul Shere Khan, un tigru fioros care supăra mereu haitele de lupi și voia să devină regele ținuturilor.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu… a fost odată un băiețel înaripat, capricios și pus pe glume care încurcă și descurcă povești de dragoste. Da! Cred că ai ghicit! De Cupidon e vorba! Tu ai auzit de el? În legendele Grecie Antice era cunoscut sub numele de Eros, fiu al Afroditei, zeiţă iubirii şi a frumuseţii, iar în mitologia clasică, îşi păstrează numele, fiind reprezentat ca fiu al zeiţei Venus. Avem și noi românii un reprezentant al iubirii, Dragobete, fiul frumoasei Dochia.

Romeo și Julieta este o tragedie scrisă de William Shakespeare despre soarta a doi îndrăgostiți care luptă împotriva prejudecăților sociale, a urii între familii, a ambiției vanitoase și a destinului. Tragedia celor doi adolescenți, fatal îndrăgostiți unul de altul este considerată una dintre poveștile clasice de dragoste ale lumii.

Ca toate poveștile și Dumbrava minunată începe cu… a fost odată… demult, într-un oraș mic din Moldova, o fetiță de vreo șase ani pe care o chema Lizuca. Mama Lizucăi murise, iar domnul Vasilian, tatăl fetiței, se recăsătorise cu doamna Mia. Intr-o zi de vară, doamna Mia se bucura de vizita a două doamne și vorbea, printre altele, despre viața frumoasă pe care o ducea alături de soțul ei. Singurul ei motiv de supărare era Lizuca, fiica ei vitregă.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu… a fost odată, demult, foarte demult, pe când regele Henry al VIII-lea domnea în Londra. Pe vremea aceea, într-o toamnă, doi băieți au apărut pe lume în aceeași zi. Unul, Tom Canty, s-a născut într-o familie foarte săracă și nimeni nu s-a bucurat. Celălalt, Eduard Tudor, Prinţ de Galles, s-a născut în palatul regal și era fiul dorit al regelui. În timp ce Prințul Eduard primea cea mai bună educație, cea mai bună mâncare și cele mai frumoase haine, Tom trebuia să cerșească pentru o bucată de pâine și purta numai zdrențe. Singurul lucru bun din viața lui Tom era părintele Andrews care îl învățase să scrie, să citească și obișnuia să-i dea cărți cu împrumut. Poveștile, basmele cu uriaşi şi zâne, cu castele fermecate, cu regi şi feti-frumoşi, îl făceau pe Tom să uite suferinţele şi greutăţile, închipuindu-şi viaţa unui prinţ într-un palat regal.

Ca toate poveștile, și aceasta începe cu… a fost odată… pe la mijlocul lui ianuarie 1850, când la Ipotești s-a născut Mihai Eminescu. Cine este Mihai Eminescu? Un mare poet român, care a scris poezii care ne încântă și astăzi. Natura apare des în poeziile lui Eminescu. "Somnoroase păsărele" este o poezie scurtă, simplă, delicată ca un cântec de leagăn. Păsărelele, somnoroase, dispar între rămurele și se culcă în cuiburile lor. În pădurea întunecată se face atât de multă liniște, încât se aud izvoarele cum curg. Florile din grădină își strâng petalele și adorm și ele. Lebăda parcă plutește pe apa liniștită, spre trestii, unde urmează să doarmă (poate cu capul sub o aripă). Iar pe cer se ridică Luna, care ne face să visăm.

Ca toate poveștile și Crăiasa Zăpezii începe cu… a fost odată un vrăjitor foarte răutăcios care a creat o oglindă fermecată special pentru a râde de oameni și pentru a-i supăra. În această oglindă nu se vedeau lucrurile frumoase, ci doar lucruri urâte, defecte, stricate. Cu cât te uitai mai mult în ea, cu atât aveai impresia că ești mai pocit. Ei bine, într-o zi vrăjitorul a scăpat oglinda din mână, iar ea s-a spart în mii și milioane de bucăți care au început să intre în ochii oamenilor din toată lumea făcându-i să vadă tot ce era lipsit de frumusețe în jurul lor. Ba mai mult, unele cioburi au ajuns în inimile oamenilor și le-au prefăcut pe loc în bulgări de gheață.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu… a fost odată. A fost odată un câine mare, cu un lătrat puternic, care se auzea până departe pe nume Samson. Ei, nu era un câine obișnuit. El nu doar că lătra foarte tare, dar putea să vorbească la fel ca oamenii. Mai mult chiar, îi plăcea să vorbească cu alții și să fie ascultat. Într-o zi, Samson s-a întâlnit cu un bou. Bucuros că are cine să îl asculte, câinele începu.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu… a fost odată un viteaz pe nume Robin Hood, despre care sigur ați mai auzit. Acum mulți, mulți ani, pe vremea lui Robin, cei mai curajoși bărbați se înfruntau în competiții de tras cu arcul și în lupte libere cu sabia sau pumnalul. Unul dintre cei mai pricepuți arcași era chiar Robin Hood, tânărul care câștiga toate întrecerile din orașul Nottingham, în Anglia. Nu se despărțea niciodată de centura lată din piele în care erau înfipte pumnalul și trei săgeți lungi și nici de pălăria de catifea la care purta o pană smulsă din aripa unui vultur. Într-o zi, auzind că se organizează o nouă competiție, Robin își luă arcul și săgețile și porni spre întrecere cu pas grăbit.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu… a fost odată un împărat puternic și mare care avea o grădină frumoasă, cum nu se mai văzuse. În cel mai îndepărtat colț al grădinii se afla un măr care făcea mere de aur, dar împăratul nu reușise niciodată să guste un fruct copt pentru că un hoț fura merele din pom fix când se coceau.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu… a fost odată un dragon înspăimântător care locuia într-o peșteră întunecoasă de la poalele dealului Wawel, în țara pe care noi o numim azi Polonia. Tocmai pentru că trăia la baza acestui deal, oamenii îl numeau Dragonul Dealului Wawel sau, mai scurt, Dragonul Wawel. Nimeni nu știa cum de își făcuse casă tocmai acolo, dar toți locuitorii se temeau de el. Până și soldații din armata regelui înghețau de frică atunci când îi auzeau respirația sau, mai rău, urletul Uuuuuuu când îi era foame.

Ca toate poveștile, și aceasta începe cu… fost odată, în satul Humulești, un băiat pe care îl chema Nică. Într-o dimineață, mama îi întrerupe somnul dulce spunându-i: – Trezește-te, leneșule, înainte de răsăritul soarelui, că iar cântă pupăza şi nu-ţi merge bine toată ziua! Căci aşa îl păcălea mama, cu o pupăză care-şi făcuse cuib, de mulţi ani, într-un tei foarte bătrân şi scorburos, pe coasta dealului, la moş Andrei. Nu știți ce e pupăza? E o pasăre care pleacă toamna și vine primăvara pe la noi, cu pene cenușii și cu un moț de pene mari, roșii-ruginii, așezate ca o creastă în vârful capului. Ei bine, Nică era foarte supărat pe pupăza aceasta pentru că îl trezea dis-de-dimineață, în toate zilele, întreaga vară.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu… a fost odată un băiețel de vreo opt anișori, pe nume Ionel Popescu, singurul fiu al doamnei Maria Popescu. Într-o zi de 7 ianuarie, când se sărbătoresc oamenii ce poartă numele de Ion, Ioana, Ionel, un prieten vechi al doamnei Popescu veni în vizită cu o minge mare și elastică de cauciuc. Surpriza îi plăcu foarte mult doamnei Popescu, dar mai ales copilului, care își aștepta musafirul îmbrăcat în uniformă de maior, adică într-un fel de costum de ofițer din armată.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu… a fost odată un… tâmplar bătrân, pe nume Gepetto care trăia singur într-o căsuță sărăcăcioasă la marginea unui oraș. Într-o zi, el a sculptat o marionetă de lemn și i-a pus numele Pinocchio. Visa la o păpușă care să danseze, să mânuiască sabia și să facă tumbe. Ei bine, în mod uimitor, ca în povești, marioneta începu să vorbească și să se miște în voie, arătând ca un băiețel adevărat, dar cam neastâmpărat. Așa că, după un timp, Gepetto l-a înscris pe băiat la școală, i-a cumpărat un Abecedar și i-a spus.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu… a fost odată… prin septembrie 1927 un băiat pe care îl chema Ion D. Marinescu. Da, știm, anul 1927 a fost acum mulți, mulți ani, dar hai să îți povestim cum era pe atunci la școală. Ei bine, băiatul nostru, care tocmai începea clasa I, stătea îngândurat pe un scăunel, speriat de literele abecedarului. Totul era schimbat. La școală i se spune Marinescu, nu Ionel, cum i se zicea acasă. În viața lui au intrat Domnul, Școala, Catalogul. Mama nu îl mai răsfață acum, ci îi spune că a venit momentul să descopere „abecetarul".

Jacob Grimm s-a născut în 1785, în vreme ce Wilhlem, în 1786, la Hanau, în Germania. Fiecare dintre cei doi frați a scris lucrări separate, dar succesul l-au obținut pentru volumele semnate împreună. Pe parcursul mai multor ani, au cules vechi povești populare pe care le-au publicat în 1812, sub titlul Povești pentru copii și părinți. Ele au fost reeditate astfel încât, în 1857, au ajuns la forma finală pe care o știm astăzi drept Poveștile Fraților Grimm. Croitorașul cel viteaz a fost publicat în anul 1812 în volumul intitulat „Kinder- und Hausmärchen" (Povești pentru copii)

În anul 1843 scriitorul Hans Christian Andersen a publicat povestea bobocului de lebădă care nu și-a putut găsi locul printre puii de rață alături de care a ieșit din ou. Deși a fost preluată și chiar rescrisă în mai multe variante, ideea poveștii a rămas aceeași: fiecare viețuitoare are locul ei în natură și trebuie să aibă încredere în forțele proprii. Se spune că autorul a vrut să își intituleze prima dată textul „Tânăra lebădă", dar ar fi stricat elementul de surpriză de la final, așa că a decis să o numescă „Rățușca cea urâtă".