A Fost Odată

Când te gândești la natură și biodiversitate, probabil că mintea îți zboară la pădure și la viețuitoarele ei, la munți și râuri. Indiferent unde locuiești, sigur ai în jur măcar un petec de pădure sau un curs de apă cu maluri împădurite, adevărate oaze de biodiversitate, cu locuri de joacă și de explorat. Pădurile nu sunt doar un DAT, cum le consideră unii oameni, sau doar o sursă de lemn, ci sunt un ecosistem complex, care ne oferă o mulțime de beneficii. Descoperă noua serie EDUboost susținută de PRIMĂRIA CAPITALEI

Sigur ați auzit despre poluare atmosferică. Poate v-ați întrebat cum acționează acest fenomen. Imaginați-vă că poluarea este ca o persoană foarte bolnavă și contagiosă, răcită. Atunci când strănută sau tușește, poate să îi îmbolnăvească pe cei din jur, deci să le transmită un virus. În cazul poluării, virușii sunt de mai multe tipuri: emisiile provenite de la mașini, praful generat de șantiere, gazele rezultate de gropile de gunoi... când acești viruși ajung într-un anumit mediu, fie că vorbim despre aer, apă sau sol, automat infectează tot ce este în jur. Descoperă noua serie EDUboost susținută de PRIMĂRIA CAPITALEI

Te-ai uitat vreodată cum arată orașul tău de sus? Uite, de exemplu, Bucureștiul e ca o morișcă. Sau, poate, ca o pasăre care își întinde aripile în aer? Aruncă o privire și spune-mi ce crezi. Dacă ar fi, totuși, o morișcă de vânt ai putea să îți imaginezi că sufli și vezi cel mai mare oraș din țară învârtindu-se sub ochii tăi. Aaaa, uite, acolo spre mijloc e Palatul Parlamentului, iar mai spre exterior, cu albastru, e râul Dâmbovița. A, iată și parcul Cișmigiu. Exact despre el este povestea următoare și vreau să îți imaginezi că parcul Cișmigiu e ca orice parc din orice oraș. E, de fapt, un spațiu verde în care copiii sunt bineveniți la joc, bunicii la plimbare, romanticii la vorbe dulci, părinții la mers cu bicicleta și tot așa. Descoperă noua serie EDUboost susținută de PRIMĂRIA CAPITALEI

Hey! Tu ai auzit despre transport alternativ? Știi că poți să alegi un alt mijloc de a te deplasa în locul mașinii pe care o are familia ta? Probabil te încântă mașinile și... recunosc, ele au muuulte avantaje: sunt comode și poți merge cu ele aproape oriunde. Cu toate acestea, emit gaze de eșapament! Probabil le-ai văzut sau chiar simțit. Au un miros aparte, înecăcios și arată ca un fum gri. Ei bine, acestea poluează aerul pe care îl respirăm. Cu cât sunt mai multe mașini în oraș, cu atât aerul este mai poluat. Și în plus, la orele de vârf, străzile devin tare aglomerate. Descoperă noua serie EDUboost susținută de PRIMĂRIA CAPITALEI

Hei, bună! Te-ai gândit vreodată ce culoare are orașul în care trăiești? Ai spune că e verde, plin de copaci și plante, sau e mai degrabă gri, cu multe construcții din beton și străzi cu mașini? Astăzi vei afla ce înseamnă un oraș verde și cum poți crește îmbrățișând și protejând natura. Vei mai înțelege cum arată un oraș în care oamenii preferă să meargă pe jos, cu bicicleta sau cu mijloace de transport în comun, bucurându-se de natură. Descoperă noua serie EDUboost susținută de PRIMĂRIA CAPITALEI

Te-ai întrebat de ce sunt atât de puține femei despre care înveți în cărțile de istorie, literatură sau științe? Poți să dai câteva exemple de femei remarcabile pe care România le-a avut de-a lungul vremii? Pentru noi, româncele de poveste sunt femei care au creat, au făcut descoperiri în știință, au militat pentru diverse drepturi, au crescut copii și au avut grijă de familiile lor, au alinat suferințele celor de pe front, au marcat performanțe în sport, au fost, pe scurt, deschizătoare de drumuri în multe domenii. Adesea însă, tocmai pentru că au fost femei, nu au avut parte de recunoștința pe care o meritau. Îndreptăm împreună acest lucru în zilele noastre și îți propunem să asculți povestea unei femei care a luptat toată viaţa pentru a demonstra că femeile sunt egale cu bărbaţii. O voce importantă a vremurilor sale, Sofia Nădejde a fost prima femeie din România care a condus o revistă literară și a scris primul roman feminist din istoria literaturii române. Vei înțelege mai multe din povestea următoare, ascultă cu atenție!

Numele țării noastre a fost rostit de nenumărate ori în competiții de scrimă, mai ales odată cu apariția în concursuri a Anei Maria Brânză, românca de poveste care a câștigat 3 medalii olimpice și peste 20 de medalii mondiale și europene în cei 21 de ani de carieră în sport.

Ea este Smaranda Brăescu, iar în anul 2022 se împlinesc 90 de ani de la saltul istoric cu care a marcat recordul mondial la parașutism. Supranumită Regina Aerului, ea a fost prima paraşutistă româncă și prima aviatoare care a traversat Marea Mediterană cu un avion cu un singur motor.

Hariclea Darclée a cântat 30 de ani pe cele mai mari scene ale lumii și a fost prima cântăreaţă de operă pentru care s-a compus în mod special un rol. Cu toate acestea, puțini dintre noi știm cu adevărat cât de faimoasă și de iubită a fost această româncă în întreaga lume. Iată povestea sa!

Basmul „Povestea lui Harap-Alb" a fost scris de Ion Creangă și publicat pentru prima dată în anul 1877. Narațiunea arată provocările și personajele – pozitive și negative – cu care se întâlnește un fecior de împărat pe parcursul unei mari încurcături cu Spânul.

Iepurașul de Paște va rămâne întotdeauna un simbol îndrăgit de copii, chiar dacă originea lui rămâne misterioasă. Primește-l în casa ta și bucură-te în fiecare an! Paște fericit!

Sigur că te-ai întrebat cum ar fi dacă ai putea să faci unele lucruri pentru totdeauna. Și... ce s-ar întâmpla dacă le-ai face? Ar fi bine sau rău pentru tine și lumea din jur? Să știi că nu doar tu, ci o groază de cercetători, înțelepți și iubitori ai Naturii, se întreabă asta. I-au și dat un nume acestui gând: să poți face ceva pentru totdeauna și să fie bine înseamnă sustenabilitate.Pare interesant, așa-i? Astăzi vei afla despre sustenabilitate, puterea magică de a face lucruri bune pentru totdeauna, într-o poveste care începe, ca toate poveștile, cu a fost odată...

Bună! Cum ar fi să creștem împreună? Adică să lucrăm în echipă, să învățăm lucruri noi unii de la alții, să fim mai mari, mai deștepți și mai atenți la cei din jur în fiecare zi. Și chiar se poate dacă ne culcușim lângă mama, tata, cățelul prietenos sau pisica răsfățată și ne spunem: EU sunt important, sunt în siguranță și sunt gata de orice provocare. Recunoaște. Mereu ți-ai dorit un blănos simpatic de care să ai grijă. Sau poate o pasăre cu pene colorate, un pește strălucitor sau o țestoasă. Și ei fac parte din familie, nu? Dacă ai deja un animal de companie știi despre ce vorbesc, iar dacă nu i-ai convins încă pe părinți să îți ia unul fii atent la povestea care urmează și învață cum să ai grijă de un animal și cum să interacționezi cu el.

Vrăjitorul din Oz este povestea micii orfane Dorothy Gale, o fetita care locuia in Kansas, la ferma matusii Em si a unchiului Henry. Starnita din senin intr-o buna zi, o tornada ii ia pe sus pe Dorothy si pe cel mai bun prieten al ei, catelul Toto, purtandu-i peste mari si tari in taramul de basm numit Oz. Ajunsa acolo, fetita face cunostinta cu mai multi locuitori, cel putini ciudati: Sperie-Ciori, cel care-si doreste putin creier in capatana-i de paie, Omul de Tinichea, cel care tanjeste dupa o inima care sa-i bata in piept, si Leul cel Las, care, desi rege al animalelor, e un fricos si jumatate.

Robinson Crusoe, devine naufragiat pe o insulă de pe coasta de nord-est a Americii de Sud. Singur pe o insulă pustie, Robinson Crusoe reușește să supraviețuiască datorită curajului și pragmatismului său. El își menține sănătatea mentală ținând un jurnal, reușește să-și construiască un adăpost și găsește o modalitate de a salva bunuri utile din nava naufragiată, inclusiv arme.

Nuvela începe cu discuția dintre bătrână și ginerele ei, Ghiță, personaje care își duc viața între câmpia Aradului şi munţii Bihorului. „Omul să fie mulţumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăţia, ci liniştea colibei tale te face fericit" spune bătrâna, în timp ce pe Ghiță îl definește dorinţa de schimbare si spiritul de aventură. Bătrâna nu-şi impune autoritatea, ci emite un avertisment, așa că Ghiţă are libertate de alegere şi, deci toată răspunderea, așa că hotărăşte fără ezitare să-şi urmeze dorinţa. De la Sfântul Gheorghe, acesta arendează Moara cu noroc, o cârciumă situată într-un loc pustiu, dar care le pare noilor locatari un loc frumos şi binecuvântat in care se pot câștiga bani multi. Hanul este aşezat într-o vale dezolantă, în care se intră şi din care se iese foarte greu, poartă spre locurile rele, pline de capcane. Spaţiul fizic este întregit de cel uman, dominat de lumea porcarilor ce-şi mână turmele prin pădurile de stejar din jur.

Comedia în 4 acte începe cu o discuție între Ștefan Tipătescu, prefectul unui județ de munte, și Ghiță Pristanda, polițistul orașului, despre alegerile care urmează. Polițistul îi dezvăluie prefectului o întâmplare la care a fost martor în noaptea precedentă în timp ce patrula: Nae Cațavencu, rivalul prefectului, a intrat în posesia unui document important care îl va ajuta să fie ales în Camera Deputaților odată ce va fi făcut public.

"Legendele Olimpului" scrisă de Alexandru Mitru este o colecție de povestiri care relatează miturile și legendele din mitologia greacă, axându-se în special pe zeii și eroii Olimpului. Cartea începe cu povestea creației lumii și a zeilor, explicând cum s-au născut zeii olimpieni și cum au preluat puterea de la titani. Fiecare zeu are o poveste unică și puteri speciale, iar cartea dezvăluie relațiile și intrigile dintre aceștia.

Descoperă noua serie despre #SUSTENABILITATE. Podcasturi pentru întreaga familie despre planetă, respect, comunitate și reciclare. EDUboost podcastul de bună creștere susținut de

Vasile Alecsandri este poetul român care a inventat pastelul. Ce este pastelul? Termenul a fost împrumutat din pictură și descrie un tablou de natură sau un peisaj realizat în creion moale. Pastelul este o specie a genului liric, o poezie în care sunt prezentate peisaje reale sau imaginare, prin care se exprimă sentimente. Poezia Iarna ne descrie un tablou de iarnă. Din văzduh norii răspândesc fulgi albi pe umerii țării. Mândra țară se îmbracă cu o zale argintie, iar soarele se vede printre nori. Primele trei strofe sunt dominate de culoarea albă : „fluturi albi, umeri dalbi, zale argintii". Ultima strofă prezintă ultimul tablou al poeziei. Încordarea produsă de ninsoare se risipește făcând loc bunei dispoziții exprimate de imaginea apariției soarelui, a saniei și a clinchetelor de clopoței.

Descoperă noua serie despre #SUSTENABILITATE. Podcasturi pentru întreaga familie despre planetă, respect, comunitate și reciclare. EDUboost podcastul de bună creștere susținut de

A fost odată un împărat. Atunci când ajunse la bătrâneţe, dobândi un fiu. Numele lui era Aleodor. Pe patul de moarte împăratul i-a zis că poate să vâneze în multe locuri numai pe moşia lui Jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepure-şchiop să nu vâneze. Aleodor se urcă pe tron. Din întâmplare, într-o zi, alunecă nu ştiu cum şi ajunse pe moşia celui slut care i se şi înfăţişă. El îi ceru pentru a scăpa teafăr să îi aducă pe fata lui Verdeş împărat. Zis şi făcut.

Nuvela Popa Tanda nu începe cu „a fost odată", așa cum se întâmplă în povești, ci cu o exclamație directă care te introduce în atmosfera textului scris de Ioan Slavici: „Ierte-l Dumnezeu pe dascălul Pintilie! Era cântăreţ vestit". Ei bine, acest dascăl avea un băiat: om bun, corect și cu mult talent la cântat. Îl chema Părintele Trandafir și era fiul dascălului Pintilie din Butucani. Tare frumos vorbea omul acesta cu cei din jur și îi ajuta de fiecare dată când putea. După ce a studiat mult și a absolvit școala, s-a întors în satul natal pentru a fi preotul acelei comunități de oameni nici prea bogați, nici prea săraci. Un singur defect avea părintele Trandafir: spunea direct tot ce gândea.

Bună! Facem un joc? Ghicește personajul urmărind descrierea următoare: imaginează-ți că privești un tablou care ilustrează un domnitor cu favoriți și mustață, îmbrăcat în uniformă militară cu epoleți și nasturi aurii, stând în picioare, cu mâna dreaptă pe o carte și mâna stângă pe garda sabiei. Știi pe cine am descris? Pe nimeni altul decât Alexandru Ioan Cuza. Trebuie să știi că în timpul domniei lui Cuza a fost prima dată când țara noastră s-a numit România! A fost momentul în care ne-am transformat dintr-o țară care plătea tribut turcilor într-una modernă, capabilă să-și câștige Independența. Hai cu noi într-o poveste despre curaj și patriotism!

Descoperă noua serie despre #SUSTENABILITATE. Podcasturi pentru întreaga familie despre planetă, respect, comunitate și reciclare. EDUboost podcastul de bună creștere susținut de

Descoperă noua serie despre #SUSTENABILITATE. Podcasturi pentru întreaga familie despre planetă, respect, comunitate și reciclare. EDUboost podcastul de bună creștere susținut de

Descoperă noua serie despre #SUSTENABILITATE. Podcasturi pentru întreaga familie despre planetă, respect, comunitate și reciclare. EDUboost podcastul de bună creștere susținut de

Ca toate poveștile, și aceasta începe cu a fost odată... un cizmar. Deși era tare sărac, cizmarul nostru era muncitor și își petrecea timpul la colțul străzii, unde cârpea ghete și pantofi, sandale și papuci cât era ziulica de lungă. În acest timp, soția sa vindea zarzavaturi și fructe pe care ea însăși le creștea în grădinița mică de lângă poarta casei. Cei doi soți aveau și un băiat pe nume Iacob, nu mai mare de 12 ani, care își ajuta adesea mama la piață, ducând coșurile grele cu legume, pere, caise și cireșe coapte.

În stratul de legume frumos împrejmuit de gărdulețe joase era o gălăgie greu de descris, cu toate că se înserase. Locuitorii Orașului verde nu închiseră niciun ochi până spre dimineață. Cei mari erau nerăbdători să vadă care sunt finaliștii concursului și cine va câștiga, în timp ce copiii visau doar acadele cu gust de căpșuni, înghețată, trenulețe care urcă și coboară, tobogane colorate și învârtitori.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu… a fost odată un mare înțelept pe nume Ikkor. Era preferatul regelui din Asiria pentru că știa să răspundă la orice întrebare atunci când cineva îi cerea un sfat sau voia să fie îndrumat. Deși era tare îndrăgit, Ikkor avea în suflet o mare tristețe: și-ar fi dorit un copil și nu îl putea avea. În casa lui nu se auzise niciodată râsetul unui bebeluș, deși se rugase mult și respecta toate legile sfinte.

Știai că și copiii au drepturi? Da, indiferent de locul în care s-au născut, copiii au dreptul la Educație, Familie, Securitate și Protecție, Informație, Nutriție, Asistență Medicală, Timp Liber, Participare, Nume și Naționalitate. În cuvinte mai simple, copiii au dreptul să meargă la școală, să facă parte dintr-o familie iubitoare, să fie protejați, să nu li se vorbească urât, să nu fie loviți, să mănânce sănătos, să participe la activități distractive în timpul liber, să se odihnească. EDUboost podcastul de bună creștere susținut de

Salut! Astăzi povestim despre dreptul la educație. Sună complicat, nu-i așa? Dacă ai citit vreodată Micul Prinț de Antoine de Saint-Exupery, atunci știi deja că toți oamenii mari au fost mai întâi copii, așa cum și tu într-o zi vei fi la fel de mare ca ei. Atunci când mergi la școală, te antrenezi ca atunci când vei fi mare să fii cât mai bun, iar pregătirea asta poartă numele de EDUCAȚIE – adică toate lucrurile pe care le înveți în timp din cărți și de la doamna învățătoare. EDUboost podcastul de bună creștere susținut de

Salutare! Eu sunt Polonia, țara din inima Europei. În nord am ieșire la Marea Baltică, iar în sud se înalță Munții Tatra. Sunt o țară frumoasă, cu multe lacuri, păduri, munți și animale sălbatice care au dispărut din restul Europei. Am atât de multe legende și povești frumoase pe care abia aștept să ți le spun.

Jambo? Ce mai faci? Sunt Kenya, una dintre cele mai frumoase țări de pe Pământ. Recifi de corali, mii de flamingo, munți verzi luxurianți, cafea și ceai, nisip alb și plaje cu palmieri, elefanți uriași, lei urmărindu-și prăzile prin iarba savanei și lista mea cu minunății poate continua la nesfârșit.

Merhaba! Eu sunt Turcia, țara situată pe două continente, Asia și Europa. Sigur ai auzit de tradiția ceaiului turcesc, de kebab și de negocierile dintr-un bazar, dar te asigur că sunt multe alte lucruri pe care le poți descoperi despre mine.

Hello! Sunt o țară în care mulți visează să ajungă măcar o dată în viață. Mi se spune S.U.A., America, Statele Unite sau Statele Unite ale Americii. O să încerc să mă prezint în cel mai simplu mod ca tu să înțelegi de unde vin poveștile cu ghețari, cowboy, whisky, cei mai buni hamburgeri, personajele Disney, actori și cântăreți celebri. Hai să pornim la drum, dar te avertizez! Călătoria aceasta va fi lungă, dar foarte frumoasă!

Konnichiva! Bună! Știu, sună atât de complicat! Să vezi cum se scrie! În japoneza tradițională se scrie, ca și în limba chineză, și vertical și orizontal, de la dreapta la stânga. Alfabetul japonez e format din patru modalităţi de a scrie, cu utilizări diferite. Nu vreau să te încurc în detalii, așa că o să îți spun doar atât. Kanji, unul dintre modurile de scriere, are peste 2000 de simboluri care exprimă idei, sentimente, concepte.

Hola! Sunt Argentina, a doua țară ca mărime din America de Sud, după Brazilia, și a opta din lume. Numele meu provine de la cuvântul latin „argentum" care înseamnă argint pentru că, pe vremuri, cei care m-au cucerit, exploratorii spanioli și portughezi, credeau că vor găsi aici metalul prețios.

Bună! Sunt o țară mică din Europa Centrală, dar sunt una dintre cele mai frumoase și bogate țări din lume! Da, numele meu este Elveția și sunt acoperită în proporție de 60% de Munții Alpi. Nu am ieșire la mare, dar peisajele mele cu munți înalți și lacuri scânteietoare te vor lasă fără cuvinte.

Cum crezi că arată cel mai jos punct de pe Pământ? O fi întuneric? Poate că e… frig. Sau poate că, de fapt, e foarte, foarte cald și colorat. Ha, partea bună e că îți pot spune de-adevăratelea cum e acolo. Vrei să știi? E apă. Și sare. Multă sare. Ne aflăm la Marea Moartă, unul dintre cele mai joase locuri de pe planeta noastră, aflat la o altitudine de aproape 400 de metri sub nivelul mării. Marea Moartă se află în partea sud-estică a Țării Sfinte despre care vei afla în povestea aceasta. Mergem în Israel, o țară aflată în Orientul Mijlociu, de-a lungul coastei de est a Mării Mediterane, lângă Siria, Liban, Iordania, Egipt și cu ieșire la Marea Roșie. Israel are peste 130 de plaje și 273 de kilometri de coastă. Ți-ar trebui mai mult de o lună să vezi toate plajele sale însorite. Nu vă imaginați câte momente istorice și religioase s-au întâmplat în această țară micuță!

Bonjour! Sunt Franța, cea mai vizitată țară din lume! Sunt faimoasă pentru castele, berete, brânză, vinuri bune, modă, designeri, parfumuri, mașini, curse de bicicletă, dar și pentru monumentele de care a auzit o lume întreagă! Îmi împart granița cu alte opt țări europene și am ieșire la Marea Mediterană și Oceanul Atlantic. Capitala mea este Paris, limba oficială este franceza, iar moneda este Euro. Deviza națională este „Libertate, egalitate, fraternitate", iar drapelul Franței este format din trei benzi verticale colorate – albastru, alb și roșu. Imnul național este La Marseillaise.

Sunt Grecia, o țară minunată, cu o cultură și o istorie despre care abia aștept să îți povestesc. Mulți români mă vizitează vara pentru că am insule cu plaje însorite, orașe pline de farmec și locuitori veseli care iubesc muzica, dansul și distracția.

Ca toate poveștile și aceasta poveste argentiniană începe cu… a fost odată o femeie misterioasă și puțin cam… bizară. Nu era înaltă, dar era foarte slabă, cu părul alb și pielea încrețită de soare. Purta mereu aceeași fustă mare cu volane, un turban prăfuit și era însoțită de un câine bătrân care abia își trăgea picioarele din spate. Oamenii preferau să o evite decât să o întrebe ce mai face pentru că părea venită din altă lume, una pe care cei mari sigur nu voiau să o înțeleagă. În schimb, copiii o îndrăgeau pentru că ea le ținea minte numele tuturor și, de fiecare dată când vreun Juan, Luis sau Maria, că așa se numesc majoritatea copiilor din Argentina, se plictisea de alergat după zmei fugeau spre femeie și o rugau să le spună o poveste.

Nu-i așa că e minunat să fii copil? Nu te grăbi să crești, oamenii mari au tot felul de griji pe cap. Râzi, aleargă, suflă în morișcă, pictează, joacă-te! Ai timp pentru toate! Și, mai ales, ai DREPTUL la joc și activități recreative. Un copil care învață să se joace va deveni un adult creativ, senin, gata să întâmpine provocările cu optimism chiar și atunci când trebuie să stea o tură la un joc. Acceptă că nu mereu trebuie să câștigi tu, că jocul e plăcut atunci când lângă tine sunt și alți copii sau adulți. Și ce dacă pierzi de data aceasta? Concentrează-te și data viitoare vei câștiga tu. E ca în povestea aceea cu nume simpatic: Micul Prinț. Băiețelul de acolo se plângea mereu că oamenii mari sunt prea ocupați cu cifre și calcule și uită să se joace. Îți sună cunoscut? Invită-ți părinții la joacă și vei vedea că nu te vor refuza. Ajută-i să își amintească cum e să fii copil. Nimic nu ne apropie și nimic nu ne învață mai multe lucruri decât jocul. Și nu uita! În regulile acelea scrise de oameni mari pe înțelesul lor, acest drept se numește drept la odihnă, timp liber și joc. Autor - Radu Lupaescu Lectura - Ștefania Cristina Mihăilescu, Petra & Valentin Panduru Producție audio - Valentin Panduru

Ca toate poveștile, și această poveste grecească începe cu… a fost odată, cu mulți ani în urmă, un cocoş frumos, cu pene colorate și glas puternic. Toate planetele din sistemul nostru solar îl ascultau și îl aplaudau, iar cocoșul se simțea apreciat, așa că inventa în fiecare zi sunete noi: cucuriguuuu, cu-cu-curiguuuu, cuuuuucurigu și tot așa. Ba chiar și steluțele mici și strălucitoare se opreau să îl asculte pe cocoșul talentat. Cu toate astea, cei mai buni prieteni ai înaripatului erau Soarele și Luna. Indiferent ce l-ar fi rugat marele Jupiter să interpreteze sau inelatul Saturn, tot plăcerea Soarelui era îndeplinită prima atunci când cocoșul începea să cânte.

Adesea ni se spune "Nu există «Nu pot»!" Recunoaște, ai auzit de multe ori replica asta de la adulți. Altceva vreau să îți dezvălui, în podcastul nostru. Ceva muuult mai interesant: nu există… "Nu știu"! Sau n-ar trebui să existe! Cei mici, la fel ca și cei mari, au dreptul de a fi informați. De a afla lucrurile care îi interesează. Și care le pot fi de ajutor. Fie că vorbim despre cărți, internet, radio, televiziune, ziare și reviste sau orice alte surse, accesul la informație nu trebuie oprit. Iar adulții au și o responsabilitate: să se asigure că informațiile care ajung la copii nu sunt periculoase. Cu podcastul acesta să nu ai nicio grijă: singurul "pericol" care te paște e să te amuzi copios, alături de Luna și Stela, cele două verișoare buclucașe.

Ai vrut vreodată să crești mai repede și să fii om mare, la fel ca mama sau ca tata? Dacă părinții și prietenii nu sunt un model pentru copii, atunci se întâmplă ca în povestea elefantului Mahaghiri pe care o vei asculta în continuare.

Hei, bună! Ca să poți înțelege „care-i treaba cu banii" trebuie mai întâi să afli de unde apar aceștia și cine i-a inventat. Dacă te-ai gândit că banii cresc în copac, sau că apar noaptea sub pernă în cine ştie ce moment… prin magii miraculoase, sau poate că răsar din pământ, află că banii nu cresc în copac și nici nu cad din cer. Banii se câștigă prin muncă, o să îți povestesc acum!

Hai să repetăm împreună: că nu tot ce zboară pe internet se mănâncă. Că nu trebuie vorbești cu necunoscuți și în nici un caz să le dai datele tale personale. Dacă ești hărțuit, nu te izola, vorbește cu cineva de încredere. Nu participa la hărțuirea unei alte persoane. Expică-le toate astea colegilor și prietenilor tăi. Și, în general, încearcă să nu mai stai așa de mult pe internet, sunt atâtea lucruri extraordinare de descoperit pe-afară!

În acest episod al podcastului de bună creștere, EduBOOST, vorbim despre asumarea răspunderii, despre ce înseamnă să fii un bun cetățean și chiar importanța votului la care veți avea dreptul peste câțiva ani. Pe scurt, despre lucruri de oameni mari, pe înțelesul copiilor.