Podcastul de Istorie

<p>Continuăm povestea republicii romane cu anul lui Clodius Pulcher, omul care a renunțat la statutul de patrician pentru cel de plebeu și poziția de tribun al plebei o poziție care îi dă mai multă putere decât s-ar fi putut aștepta oricine.</p>

<p>Primul consulat al lui Iulius Cezar e plin de realizări, cu o combinație de fler politic, forță brută și sprijin inteligent, Cezar reușește să reformeze părți pe care nimeni nu le credea rezolvabile.</p>

<p>Dacă e un element de neocolit în politica și economia romană, acela este reprezentat de corupție; și nimic nu ilustrează mai bine decât această epocă tulbure a finalului republicii romane. Vorbim despre oameni precum Cato, ce reprezintă un ideal republican intangibil, care se opun unor grupuri extrem de motivate precum cel al așa-numitului triumvirat format din Cezar, Pompei și Crassus.</p>

<p>Vorbim despre cei doi băieți din titlu Marcus Tullius Cicero, că rămăsesem datori cu câteva informații despre el, și Caius Iulius Cezar. Vorbim despre începutul lui Cezar, și îl aducem la zi ca să ne pregătim temeinic pentru dezastrul ce va urma. Republica romană are zilele numărate (încă destul de multe, dar de ce să nu anticipăm?)</p>

<p>Săptămâna asta vorbim despre Marcus Tullius Cicero și despre destabilizatoarea conspirație catilinară care anunță vremuri din ce în ce mai tulburi pentru republica romană.</p>

<p>Închidem în sfârșit telenovela persană, cu un june prim care preia problema bătrânului rege care-și masacrează familia. Cum se va termina?</p>

<p>Otravă și triumf. Continuăm discuția despre Mitridate din Pont, un pic mai relaxați, punând o perspectivă un pic diferită pe războiul cu Sulla (pe care l-am mai discutat).</p>

<p>Începem în această săptămână o telenovelă persană, cu Mithridate VI Eupator, care, în ciuda a ceea ce zic (Dorin) în podcast, nu e numit după un oraș, doh!</p>

<p>Săptămâna asta ne-am gândit să descriem ceva mai în detaliu cum anume se desfășura un triumf; și pentru că am vrut să ducem povestea un pic mai departe, am făcut și un incredibil de scurt istoric al pirateriei în Mediterana până la Pompei cu un detur prin <del>Cretacicus</del>Creticus.</p>

<p>Continuăm povestea lui Pompei cum reacționează trupele când îl retrage Sulla, ce face mai departe, cum își pregătește parcursul pe cursus honorum și cum reușește să rupă toate barierele legii romane nu doar o dată ci de două ori.</p>

<p>Revenim cu continuarea poveștii republicii romane de data asta ne mutăm reflectorul pe Pompei, rockstar-ul politicii romane de după Sulla.</p>

<p>Spartacus e un personaj interesant; conducătorul unei răscoale cu un mai mare potențial de reușită, deciziile lui rămân un pic controversate; e neclar de ce nu și-a condus armata în formare în afara granițelor Romei. </p>

<p>Ne-am întors în timp să ne uităm peste cele două răscoale pe care le-am ratat până acum; o să trecem fugitiv peste prima și o să stăm un pic mai mult să o descriem pe a doua.</p>

<p>Un episod în care discutăm un pic despre sclavie în republica romană; un subiect vast, pe care încercăm să-l analizăm din mai multe puncte de vedere, pentru că ne pregătim să discutăm răscoalele sclavilor dintre 140 și 70 îHr.</p>

<p>Sulla reintră în Roma, și ceea ce urmează este manualul dictatorului modern. Vorbim în această săptămână despre proscripțiile lui Sulla, dar și despre reformele cu care Sulla intenționează să salveze republica. Dacă reușește vom vedea în episoadele viitoare.</p>

<p>În acest episod reluăm povestea a ceea ce se întâmplă în Roma în timp ce Sulla pune ordine în conflictul cu Mitridate; Marius revine în Roma, cu trupe recrutate din Etruria.</p>

<p>Sulla reușește să-și pună un pic de ordine în republică și să meargă să rezolve problema pentru care a și izbucnit acest conflict civil comanda armatelor contra Pontusului.</p>

<p>Facem câțiva pași înapoi și ne uităm la evoluția lui Lucius Cornelius Sulla în umbra lui Gaius Marius.</p>

<p>Un tribun pe numele lui Drusus vine cu o idee genială. Ce-ar fi să le dăm tuturor italienilor aceleași drepturi ca cetățenilor Romei? Senatul Romei îl felicită, îl îmbrățișează și îi organizează un triumf, după care îl trimit în Dacia ca să învețe mai bine limba latină.</p>

<p>Săptămâna aceasta vorbim despre reorganizarea armatei romane sub Marius, și despre finalul războiului contra cimbrilor și teutonilor. Vorbim și despre canalul lui Marius, construit pentru că legiunile se plictiseau, un canal lung de 25 de km care în cele din urmă a fost donat Massiliei și a fost exploatat la maximum ca o cale foarte eficientă de transport pe Ron.</p>

<p>După ce a terminat ce începuse Metellus în Numidia, Marius se întoarce în Roma pentru un triumf și ca să se pună din nou pe lucru o nouă amenințare, din nord, se materializează în confederația cimbrilor și teutonilor, care își caută o nouă casă prin vestul Europei.</p>

<p>Războiul cu Jugurtha al Numidiei are loc nu doar în câmpiile Numidiei, ci mai ales în Forumul roman. Unul din conflictele care le scade romanilor încredere în armata clasică, și care îi împinge să numească un novus homo în postura de conducător al conflictului. Suntem, poate, la ultima întâlnire cu Scipio Aemilianus, dar prima întâlnire cu Gaius Marius și Lucius Cornelius Sulla (fratele geamăn infam al lui Sylla din istoriografia românească).</p>

<p>Trec doar zece ani și de ceea ce se tem, senatorii nu scapă. Ultimul frate Gracchus se implică din nou în politică, ridicând tensiunea la nivel maxim. Societatea romană nu va mai fi niciodată la fel. Eroi sau personaje negative? După acest episod mamut rămânem cu mai multe întrebări decât răspunsuri.</p>

<p>Tiberius Sempronius Gracchus împinge mai departe ideea lui de echilibrare a forțelor economice, dar își dă seama curând că va avea de suferit odată ce i se termină mandatul, așa că într-o acțiune fără precedent candidează pentru un al doilea mandat, moment perfect ca violența să-și facă debutul în politica republicană.</p>

<p>Săptămâna aceasta facem o vizită primului socia ăăă comu tribun care propune redistribuirea marilor averi către plebeii sărăciți metodic de disfuncționalitățile republicii romane. Îl introducem, evident, pe Tiberius Sempronius Gracchus, un tânăr dar ambițios nobil care vine cu câteva propuneri care să facă aplicabilă Lex Licinia Sextia, într-o nouă lege agrară.</p>

<p>Continuăm discuția despre dezechilibrul de forțe din interiorul republicii romane cu o prezentare a sistemului legal roman, dar și cu felul în care influența muncii gratuite începe să sape la baza republicii.</p>

<p>Astăzi începem o discuție mai lungă despre lucrurile care nu merg chiar atât de grozav pentru republica romană în expansiune, germenii decăderii sunt acolo. Și încercăm să-i vedem pe cetățenii romani care în marea lor majoritate nu au de ce să fie foarte fericiți cu felul în care evoluează republica din cu totul alte motive decât cele pentru care cei din afara republicii nu au de ce să fie mult mai încântați.</p>

<p>În acest episod, romanii aduc pacea între vecini întâi în Macedonia, apoi în Grecia și în Cartagina. Unde nu se poate cu voia bună, cu sabia și cu focul.</p>

<p>Săptămâna asta ne întâlnim cu un personaj care ne-a scăpat în vizitele trecute prin zona României Oroles, regele dac care i-a pus pe oșteni să doarmă invers în pat și să gătească și să spele și să facă curat prin casă în locul femeilor pentru că nu au reușit să-i bată pe bastarni.</p>

<p>Săptămâna asta punem punct perioadei tumultuoase pentru romani de la sfârșitul secolului III îChr. Cu un Hannibal înfrânt și întreaga mediterană la liber, privirea lor se îndreaptă înspre Grecia.</p>

<p>Continuăm povestea celui de-al doilea război punic povestind și despre noii eroi ai Romei despre Marcellus, despre Scipio cel mic, cel care curând va deveni cel mare, despre moartea lui Arhimede și despre cum se schimbă încet-încet balanța puterii.</p>

<p>Revenim după o pauză mai îndelungată săptămâna asta discutăm despre Fabius și strategia fabiană, și apoi (spoiler!) înfrângerea de la Cannae. Al doilea război punic, primul război cu adevărat mondial, continuă.</p>

<p>Hannibal Barca își înjumătățește armata trecând Alpii o mișcare neașteptată, mai ales că trece Alpii în 218 îChr, iarna, numai bine să-l prindă pe post de consul pe Publius Scipio, tatăl Africanului, și pe Tiberius Sempronius Longus.</p>

<p>Romanii încep să prindă gustul extinderilor teritoriale, și după ce cartaginezii continuă să se joace cu focul, sunt mai mult decât fericiți să le declare război din nou, câțiva ani mai târziu.</p>

<p>Nu există o astfel de lucrare, dar în principiu asta discutăm astăzi după ce parcurgem un pic geografia Italiei (a strămoșilor noștri romani, mai exact) și despre ce înseamnă Magna Graecia, și pe unde se află puncte importante precum Tarentum sau Massana.</p>

<p>Povestim despre Pirus din Epirus și felul în care un mare general grec (oarecum, nu e chiar grec, și el era tot barbar pentru greci) descoperă barbarii de care tot vorbesc oamenii din coloniile grecești de la sudul peninsulei italice. Și descoperirea lui ne lasă nouă ideea de victorie pirică, sau victorie à la Pirus.</p>

<p>Republica romană crește la fel și dominația ei asupra centrului peninsulei italice. Vecinii, din ce în ce mai deranjați de creșterea republicii romane devin mai agresivi aducând-și asupra lor înșile exact lucrul pe care încercau să-l evite.</p>

<p>În care vorbim despre începuturile Romei ca republică, și fatidicul an 509, <em>întâmplător</em> fix cu un an înainte de reformele lui Cleistene.</p>

<p>Începem o scurtă (sperăm noi) serie despre Roma, în care ne întoarcem în timp la 753 îHr și explicăm cum ajunge o cetate altfel cât se poate de anonimă să stăpânească aproape toată lumea cunoscută.</p>

<p>Săptămâna asta vorbim mai mult despre celți și influența lor asupra populației dacice. Din păcate nu avem decât speculații și extrapolări informația arheologică, deși bogată, deja nu ne mai spune foarte multe despre ce se întâmplă motiv pentru care preferăm sursele scrise, chiar dacă sunt mult prea parțiale.</p>

<p>Vai vouă, învinșilor! Jaful Romei în 390 îChr este, din punctul meu de vedere, începutul dominației romane în jurul Mediteranei și în același timp este episodul care ne face să înțelegem mult mai bine motivul pentru care a început expansiunea aproape pe negândite a tinerei republici.</p>

<p>Înainte să vă mulțumim că ne-ați ascultat în 2017 și să ne pregătim de 2018, mai vorbim puțin despre geți despre câteva vestigii, despre cetățile de la malul Mării Negre, despre câteva nume de conducători, și despre cele patru centre importante de putere de pe teritoriul României.</p>

<p>Lisimah continuă să domine Balcanii, însă curând interesele lui se intersectează cu cele ale primului lider get al cărui nume rămâne în istoria locului. Dromihete (sau Dromichaites) îi oferă lui Lisimah o lecție de neuitat pentru el și pentru noi în același timp.</p>

<p>După eșecul lui Zopyrion lucrurile s-au mai liniștit în Tracia, până la întoarcerea lui Lisimah. Cetățile grecești se revoltă, de data asta și cu ajutor din partea unui diadoh inamic, și Lisimah trebuie să răspundă. Viitorul rege al Traciei, Macedonului și Asiei Mici, Lisimah reușește să se impună peste rămășița nordică a vastului imperiu al lui Alexandru Macedon. Până când</p>

<p>După plecarea lui Alexandru rămân în urmă diverși strategi, care vor încerca să profite de plecarea acestuia. După o încercare de desprindere din imperiu, Tracia se liniștește sub Zopyrion, care găsește de cuviință să transforme Marea Neagră într-un lac macedonean. Nu reușește, și pe drumul de întoarcere o armată getică îl învinge.</p>

<p>În anul 335 î.Chr. Alexandru, fiul lui Filip al II-lea, nu era cel Mare, dar se pregătea să devină. Și pentru că se pregătea să devină, primul lucru pe care l-a făcut a fost să-i calmeze pe greci și pe tracii care îi stăteau în coaste.</p>

<p>Săptămâna asta vorbim despre un nou jucător care apare în spațiul sud-est european: regatul Macedon. Sub Filip al doilea, genial conducător de oști, regatul își pornește o puternică dominație și unul din primii pași pe care îi face Filip e să îi pacifice pe sciți.</p>

<p>Pentru că am tot evitat să punem lucrurile cap la cap, încercăm să sintetizăm mai bine săptămâna asta cine sunt geții (și dacii) și de ce, totuși, nu ar trebui să credem tot ce auzim de la Herodot, sau, poate, de ce ar trebui să credem ce auzim de la el.</p>

<p>Continuăm poveștile lui Herodot cu povestea sciților. Povestim de ce ajung în discuție, de ce sunt importanți pentru Herodot.</p>

<p>Herodot, considerat părintele istoriei, este primul care ne lasă o mărturie ceva mai consistentă legată de geți. Discutăm săptămâna asta despre contextul în care a lăsat-o, o să citim din ea și o să explicăm un pic mai multe ca să ne dăm seama la ce se referă Herodot când ne face cei mai viteji și mai drepți.</p>