A Fost Odată

De cele mai multe ori, penele de curent sunt cauzate de vremea rea sau un consum neobișnuit. De fiecare dată când rămânem fără energie electrică ne dăm seama cât de multe lucruri din jurul nostru sunt alimentate de ea. Nici nu ne-am mai putea imagina viața fără toată tehnologia și echipamentele electrice pe care le folosim. Telefonul, laptopul, frigiderul, lumina și încălzirea casei, liftul sau metroul, toate ar fi niște obiecte inutile fără electricitate. La fel cum seva plină de minerale le dă viață plantelor, și electronii, niște elemente foarte foarte mici, se pun în mișcare pentru a da viață aparatelor electrice. Tot energia este cea care ține în viață internetul, o rețea extrem de complexă de cabluri subterane și supraterane, zeci de mii de echipamente de stocare a datelor, mari cât camera ta, ce conectează aparatele între ele. Acest lucru face posibil ca orice a fost postat pe internet pe un alt continent, să poată fi vizionat de tine doar câteva secunde mai târziu, după ce călătorește cu o viteză fulgerătoare prin cabluri care acoperă tot globul pământesc.

Acum 600 de ani oamenii ocupau doar 3% din suprafața Pământului. Astăzi am ajuns la aproape 50% din teren ocupat de activitate umană și procentul este într-o continua creștere. Tot mai mult teren este folosit pentru agricultură spre a produce hrană sau spațiu pentru orașe. Ti-ar plăcea să fii unul dintre cei care contribuie activ la protejarea naturii și la o viață cât mai sănătoasă pentru toți oamenii? Cu meseria pe care o alegi în viitor ai putea să contribui la viitorul verde al planetei noastre. Cum îți sună "fermier urban" sau "custode de parc sau pădure"? E ceva ce ți-ar plăcea să faci? Sau poate vrei să devii activist de mediu, explorator, grădinar, peisagist, ecolog sau biolog. Cine știe, poate povestea lui Marius, un fermier urban din București, te va convinge.

Ridică privirea și privește cerul, mișcarea norilor, păsările, avioanele... zborul. Nu a fost întotdeauna atât de ușor ca oamenii să se ridice de la sol, iar faptul că astăzi putem străbate lumea brăzdând cerul se datorează unor inventatori curajoși și pasionați de zbor. Printre ei se numără și aviatorul Traian Vuia, românul care a realizat primul zbor autopropulsat din lume cu un aparat mai greu decât aerul care s-a ridicat de la sol prin mijloace proprii.

Ana Aslan este femeia despre care se spune că a adus la realitate basmul Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte crezând că „Să fii veșnic tânăr nu înseamnă să ai 20 de ani, înseamnă să fii optimist, să te simți bine, să ai un ideal în viață pentru care să lupți și pe care să îl cucerești". Una dintre figurile cele mai cunoscute ale științei românești, profesoara Ana Aslan și-a dedicat întreaga viață cercetării, iar descoperirile sale în gerontologie, știința care studiază vârsta a treia, au avut un mare impact asupra lumii medicale. Numele ei a făcut înconjurul pământului, fiind unul dintre cei mai cunoscuți ambasadori ai României.

"În sfârșit, am și eu un succesor!" spunea Nicolae Grigorescu despre pictorul Ștefan Luchian. Supranumit poetul plastic al florilor, artistul a pictat până în ultima clipă cu pensula legată de brațul paralizat. Descoperă povestea vieții unuia dintre cei mai mari pictori români ai sec. 20.

A fost odată ca niciodată un oraș magic unde fiecare clădire strălucea de la panourile solare și străzile erau mărginite de copaci verzi și înalți. Aici trăiau Dan și fiica sa Miruna. Dan era un om de știință care ajutase la proiectarea orașului și în fiecare dimineață, se plimba cu fetita lui, arătându-i diverse secrete. Aceasta se minuna de acoperișurile colorate cu panouri solare care scânteiau ca niște bijuterii la soare. Îi plăcea să privească turbinele eoliene rotindu-se grațios în briză, ca niște dansatori uriași care se învârtesc în cer. "Uite, tati!" exclama Miruna, arătând spre fluturii care zburau peste grădinile de pe acoperișuri. Tatăl zâmbea, știind că aceste grădini nu doar înfrumusețau orașul; ele ofereau și locuințe pentru păsări și insecte, și fructe și legume proaspete pentru locuitori. Treceau pe lângă Lacul de Cristal, unde oamenii foloseau bărci cu pedale în loc de vase cu motor, păstrând apa curata. În apropiere, copiii se jucau în parc și alunecau pe tobogane făcute din materiale reciclate. Într-o zi, în timp ce se plimbau, Miruna a întrebat: "Tati, de ce trebuie să avem grijă de orașul nostru așa?" "Pentru că, draga mea, nu avem grijă doar de orașul nostru; avem grijă de planeta noastră. Fiecare lucru mic pe care îl facem pentru a ajuta mediul face o mare diferență. "

Risipa alimentară se referă la orice alimente care sunt aruncate. În ferme, fructele și legumele care nu arată perfect sunt adesea aruncate. În magazine, alimentele care sunt aproape de data de expirare sau care nu sunt vândute la timp sunt aruncate. În casele noastre, se aruncă resturile sau alimentele pe care le-am uitat în frigider.

Despre sustenabilitate vorbește astăzi toată lumea. Atât de multă lume, de fapt, încât termenul pare că și-a pierdut din semnificație. Este important însă de știut că ține de fiecare dintre noi să contribuie la sustenabilitatea orașului în care trăiește. De la cel mai mic la cel mai mare. Abia când înțelegem asta putem să vedem schimbările în bine din jurul nostru. Totul începe cu pași mici.

Figură legendară a literaturii și istoriografiei române, înfățișat mereu ca un bătrân cu o barbă impresionantă și o frunte impunătoare, Bogdan Petriceicu Hasdeu a dus o viață de roman, a făcut tot ce putea fi făcut, a trăit Revoluția pașoptistă, Unirea Principatelor Române și Războiul de Independență, a cunoscut faima și sărăcia, dragostea și războiul, bucuria și durerea.

Ai întrebat vreodată oamenii din afara țării noastre ce știu despre România? Cei mai mulți spun Oh, I know Romania, it is Dracula-s country. Dar cine e Dracula sau, altfel spus, Vlad Țepeș și cum a ajuns atât de cunoscut? Este domnitorul care a rămas în istorie pentru că a dorit să instaureze în Țara Românească ordinea cu orice preț, dând naștere multor legende. Hai cu noi într-o poveste care ne va întoarce în timp, în anii 1400, cu domnitori curajoși, steme încărcate de semnificație, turbane, lupte pentru tron și chiar... vampiri.

O femeie curajoasă, Ecaterina Teodoroiu a îmbrăcat întâi costumul alb de infirmieră, apoi mantaua de soldat, hotărâtă să-și apere cu arma în mână țara. S-a stins din viață la numai 23 de ani în prima linie a frontului. A fost prima femeie soldat din Armata Română și a stat lângă toți camarazii săi până la ultima suflare. Câți dintre noi am fi în stare sa facem asta? Câtă nevoie are istoria de astfel de eroine? Ascultă o poveste despre determinare, curaj și sacrificiu.

BOK! Bună, copii! Sunt cunoscută pentru frumusețea mea uimitoare, am părul închis la culoare, pielea măslinie și ochi fascinanți. Știați că am și un al doilea nume? Acesta este Hrvatska. De ce mi-au ales părinții acest nume? Pentru că hrvatski este limba pe care o vorbesc cu prietenii mei, limba în care visez, citesc povești și în care mă joc. Am peste 1200 de case, mai mici sau mai mari, toate insule în Marea Adriatică, dintre care doar în 50 ajung să îmi petrec vacanțele sau să îmi vizitez prietenii și să ne bucurăm de 2715 ore de soare pe an!

Natura este formată de toate resursele naturale – apă, aer, pământ, arbori și alte materiale naturale. Credeți ca putem trăi fără aceste resurse? Răspunsul este NU. De aceea este foarte important sa avem grijă de natură și de resursele ei, pentru a avea o viață sănătoasă și un mediu sustenabil pentru toți cei care trăiesc aici: bunici, părinți, frați, surori, rude, prieteni ți restul persoanelor din jurul nostru! De asemenea, copiii au mare nevoie de aer curat, spații verzi și interesante, unde să se poată juca în siguranță. Pentru a le oferi o șansă la un oraș cât mai curat și sănătos, avem nevoie de educație si de oameni care își doresc sa trăiască într-un mediu colorat și plin de viață. Orice persoană poate schimba ceva în bine, chiar și copiii pot influența și pot educa pe ceilalți: părinți sau prieteni. De multe ori este nevoie ca adulții și copiii să se implice în comunitatea lor, ca mediul în care trăiesc ei și copiii lor să devină mai curat și mai verde. Unul din modurile prin care ne putem implica este prin voluntariat, prin a ajuta aproapele și comunitatea oferind din timpul, cunoștințele și energia noastră!

Ai participat vreodată la transformarea unui loc mai puțin curat într-unul în care să îți fie drag să te joci? Ai strâns gunoaie sau ai făcut curat, ai șters cuvintele urâte scrise cu markerul pe un gard sau ai anunțat că trebuie reparat leagănul din parc? Te-ai bucurat de rezultatele eforturilor tale, dar apoi, când ai trecut iar pe acolo, după un timp, ai văzut că gunoaiele au reapărut, cuvintele urâte sunt din nou scrise cu markerul, iar leagănul e iarăși rupt? Dacă răspunsul e da, ce-ai simțit când ai văzut asta? Furie la adresa celor care nu păstrează curățenia? Frustrare sau dezamăgire că oamenii nu înțeleg că cineva a muncit pentru ei? Sau lehamite? Cumva te-ai gândit că n-o să mai faci niciodată asta? Că n-o să te mai implici să cureți sau să înfrumusețezi un spațiu public pentru că nu merită?

Ar fi interesant să poți viziona emisiunile preferate la un televizor uriaș montat chiar pe blocul tău, nu? Ei, ar fi cu mult mai interesant ca televizorul din casă, lampa sau calculatorul să funcționeze cu electricitate produsă cu ajutorul luminii solare. Oau, are soarele puterea aceasta? Da, oamenii au învățat să folosească puterea apei, a vântului și chiar a soarelui pentru a proteja mediul înconjurător. Aceste surse alternative de energie, pentru că așa se numesc în termeni de oameni mari, sunt cheia către un viitor mai bun al planetei și, implicit, al oamenilor. Un oraș sustenabil e un proiect la care pot participa toți locuitorii. Sunt atât de multe lucruri mici ce se pot face pornind de la casele noastre, de la viața noastră de toate zilele. Dacă am avea mai multe grădini cu legume și cu plante diverse, aerul ar fi mai curat și noi am avea mâncare. După cum vezi, se produce deja energia electrică necesară cu ajutorul diferitelor sisteme ce folosesc resurse regenerabile, așa cum e soarele. Dacă economisim apă și reciclăm atent gunoiul, contribuim la un viitor mai bun pentru locul în care trăim.

Orașul este un loc în care oameni din medii diferite trăiesc împreună. Viața în oraș are multe avantaje. În oraș sunt mai multe locuri de muncă, mai multe școli și mai multe tipuri de activități distractive sau educative decât în localitățile sau satele mai mici. Imaginează- ți orașul ca pe un organism viu. Cum crezi că supraviețuiește?Ce mănâncă? Hai să îți spun… consumă tone de resurse precum petrol, cărbune, metal, lemn, apă, alimente, materiale pentru clădiri și străzi, piste de biciclete, diverse terenuri. O parte din aceste resurse există deja în zonă și se numesc resurse naturale. Resursele naturale sunt folosite pentru bunăstarea locuitorilor. Apa este una dintre resursele naturale de care nu ne putem lipsi într-un oraș. Știai ca apa de la robinet vine de la resursa de apă a oraşului, după ce a trecut printr-o stație de curățare a apei? Apa din râul de lângă fiecare oraș trece printr-o stație de curățare și filtrare, iar apa obținută se numește apă menajeră, ce poate fi folosită de locuitorii orașului. Fiecare locuință este conectată la sistemul de canale pentru alimentarea cu apă, astfel că apa menajeră curge direct din robinetul nostru dar şi la sistemul de colectare și tratare a apei pe care am folosit-o.

Ce înseamnă un animal de companie în viața unei familii? Înseamnă un prieten de nădejde, suport moral necondiționat, imunitate mai bună și o viață activă, dar înseamnă și un act de responsabilitate prin care ne obligăm să avem grijă de el, să nu îl abandonăm și să-i asigurăm un cămin potrivit și condiții bune de viață. Multe familii aleg să cumpere un animal de companie, dar există și varianta adopției, care poate fi o idee excelentă cu numeroase avantaje pentru viitorul stăpân și pentru comunitate. Iată doar câteva dintre avantaje: În cazul adopției costurile scad până spre zero, deoarece numeroase adăposturi pentru animale se ocupă de microciparea, vaccinarea, sterilizarea și deparazitarea animalelor. Singurele cheltuieli rămase sunt cele pentru îngrijirea și întreținerea animalului de companie. Când un animal este adoptat, sunt salvate două vieți, atât viața noului prieten, cât și a altui animal care îi va ocupa locul în adăpost. Cu fiecare adopție dintr-un adăpost, putem ajuta la combaterea comerțului ilegal de animale de companie.

Un bursuc simpatic poate fi animal de companie? Dar un pui de elefant? Ce zici de… un fluture? De fapt… Ce e un animal de companie? Ei bine, este un necuvântător domesticit sau dresat care trăiește alături de oameni ca un… membru drag al familiei. Ştiai că animalele de companie sunt sprijin emoțional pentru mulți oameni? De exemplu, copiii şi bătrânii simt nevoia unui companion sau prieten necuvântător. Cu siguranță și tu ai avut cândva pe lista de dorințe un animal, iar noile studii sunt de partea ta: un animal de companie aduce multe beneficii în cadrul familiei sau în terapie. Animalele de terapie sunt câinii, pisicile, porcuşorii de guinea şi caii. Efectele benefice ale terapiei cu animale sau terapiei asistate cu animale, printre care reechilibrarea emoțională, fac ca procesul terapeutic să decurgă lin, rezultatele obținute fiind mult mai rapide.

Probabil că ai auzit în ultima vreme tot mai mult vorbindu-se despre refugiați, familii refugiate sau copii refugiați. Un refugiat este o persoană care este nevoită să plece din țara în care s-a născut pentru că acolo nu se mai simte în siguranță din mai multe motive: fie e prea multă sărăcie, fie nu poate ajunge la școală ca să învețe să citească, nu are bani de mâncare și de haine, fie fuge de conflicte, de război, sau de urmările dezastrelor naturale cum ar fi cutremurele. Pe scurt, pleacă pentru o viață normală, mai bună. Când acestor oameni li se acordă azil în țara în care au decis să rămână, primesc statutul de refugiat. Azilul este o protecție oferită de o țară unei persoane care și-a părăsit țara de origine ca refugiat.

Poate nu crezi că dacă ai un nume este deosebit de important. Până la urmă, îl ai de când te-ai născut și nici măcar nu l-ai ales tu. Ai primit numele de familie al părinților tăi (de obicei al tatălui, așa se obișnuiește, deși nu e obligatoriu) și un prenume (sau două, sau trei) pe care l-au ales părinții, bunicii sau nașii, gândindu-se că o să-ți placă și ție. Odată cu acest nume ai primit și o cetățenie (pe care, la fel, nu ai ales-o), dar care te definește. Numele și cetățenia fac parte din ceea ce ești tu și din ceea ce văd oamenii în tine. Fac parte din identitatea ta și din felul în care te văd ceilalți oameni.

Și copiii au drepturi, știai? Acestea sunt scrise într-un document important oficial în acord cu Convenția Națiunilor Unite. Ei bine, în Declarația Drepturilor Copilului tu ai nici mai mult, nici mai puțin decât 42 de drepturi. Printre ele se află libertatea de exprimare, așa că nu ține gândurile doar pentru tine, fii curajos și spune-le cu voce tare, așa cum au făcut și prietenii din povestea noastră. Copiii au dreptul să se exprime liber, să spună ceea ce învață, gândesc sau simt, în formă orală, scrisă, tipărită sau artistică ori prin alte mijloace, cu excepția cazului în care prin aceasta încalcă drepturile altor persoane. Ce zici, încerci și tu să fii ambasadorul liberei exprimări?

Când spunem Grigore Antipa ne gândim la unul dintre cei mai mari oameni de știință ai României, dar și la cel mai iubit muzeu din București care îi poartă numele. El este omul care a reuşit să aducă magia naturii în mijlocul orașului cu scopul de a educa generațiile viitoare să iubească, să protejeze și să respecte natura. Povestea lui Grigore Antipa începe la Botoșani, în anul 1867, într-o mahala în care copiii armeni, evrei și români se jucau de dimineața până seara fără să țină seama de naționalitatea lor. Apoi, la vârsta de 12 ani, Grigore ajunge la Iași, la Institutele Unite, o școală de elită de la acea vreme cu profesori remarcabili.

Unul dintre cei mai mari exploratori și oameni de știință români, Emil Racoviță a avut o viață desprinsă din cărțile de aventuri. A ajuns aproape de Polul Sud, s-a scufundat pe fundul mărilor și a transformat studierea viețuitoarelor din peșteri într-o nouă știință. Savant, explorator, biolog, scafandru și speolog, Emil Racoviță a navigat pe oceane îndepărtate și a ajuns în adâncuri întunecate, fiind de fiecare dată condus de curaj și curiozitate.Racoviță s-a născut în anul 1868, într-o familie de boieri moldoveni înstăriți, la Iași. Tatăl său era urmașul direct al unor domnitori din Moldova și Țara Românească. În casa din Copou se auzeau zilnic acorduri muzicale, mama sa fiind o pianistă foarte talentată. Sub masa din lemn de mahon din salon, Emil o asculta și construia lumi imaginare. Era pe rând căpitan de corabie, explorator sau conductor de locomotivă.

Statistic, un cutremur major apare de trei ori într-un secol. Știu că pare departe acest gând, dar e posibil să treci și tu cândva printr-o situație de urgență. Nu se știe unde vei fi – acasă, la școală, la serviciu, în mașină, pe stradă sau chiar într-un magazin cu dulceață. Important e să știi ce să faci dacă ți se întâmplă. Repetăm împreună ce ai învățat din poveste? În primul rând, îți faci din timp un plan de urgență și un plan de comunicare cu familia și cel puțin o rudă apropiată. Te adăpostești într-un loc sigur și urmezi manevra Ghemuiește-te, acoperă-te, ține-te. Vorbești cu părinții despre trusa de supraviețuire și memorezi numerele de telefon cele mai importante, inclusiv numărul unic de urgență 112. Nu în ultimul rând, încerci să îți păstrezi calmul pentru că siguranța ta e pe primul loc. Până atunci… ne pregătim împreună.

Se spune că nu e bine să îți bagi nasul în treaba altora, dar în povestea aceasta nu există secrete. Astăzi vom fi prietenii invizibili ai micuței Ana, o fetița cu fundiță care locuiește într-un oraș nici prea mare, nici prea mic din țara noastră. Povestea ei și a blănosului Toto ne va ajuta să ne pregătim pentru o situație din aceea la care te gândești că „Nu mi se poate întâmpla mie". Dacă te așteaptă acasă un blănos simpatic, un zburător cu pene colorate sau cine mai știe ce micuț iubitor și necuvântător trebuie să știi că, în eventualitatea unei situații de urgență, trebuie să îl iei și pe el în calcul. Ce poți face ca să îl protejezi? Ei bine, ascultă povestea și vei afla.

Astăzi, dragi copii, vom vorbi despre dezastre naturale, acele evenimente care bulversează viața oamenilor acasă, la serviciu, la școală, pe stradă, oriunde. Apar brusc, fără avertizări din timp și fără ca omul să le fi provocat direct. Sunt cauzate de forțe naturale și nu se află sub controlul oamenilor. Ele sunt produsul forțelor fizice care guvernează pământul, oceanele și atmosfera și oamenilor nu le rămâne decât să învețe să le facă față. Agențiile pentru situații de urgență din diverse țări stabilesc a fi dezastru natural orice furtună, secetă, inundație, cutremur, avalanșă, incendiu de pădure care produc însemnate pagube materiale și pierderi de vieți omenești. Acolo unde e nevoie de salvatori, de pompieri, de medici, acolo e o catastrofă naturală.

Jules Gabriel Verne s-a născut la Nantes, unul dintre cele mai importante orașe-port din Franța. El a fost fascinat de călătorii, mare, corăbii încă din copilărie și și-a dorit să poată face înconjurul lumii. Debutează ca romancier în anul 1863 cu scrierea de aventuri Cinci săptămâni în balon, apoi continuă cu O călătorie spre centrul pământului. Călătoriile din timpul vieții l-au inspirat să scrie, în anul 1872, și textul pe care îl vei descoperi mai jos. Uimitor este că Jules Verne și-a imaginat lucruri care nu existau în vremurile în care a trăit, dar au fost realizate după zeci de ani de la moartea sa: submarinul, elicopterul, chiar și zborul în spațiu.

Fiecare dintre noi este unic în felul său. Unic prin culoarea pielii, a ochilor sau a părului, unic prin felul în care se îmbracă sau.. cântă. Unii preferă anumite genuri de muzică, alții preferă să călătorească. Pe scurt, fiecare persoană este unică prin felul cum gândește și acționează, iar oamenii mari numesc acest lucru „diversitate". Te-ai întrebat cum ar fi o lume în care toți am fi la fel? Nu-i așa că ne-am plictisi să vedem mereu același chip purtând aceleași haine, având părul identic, făcând aceleași lucruri sau gândind la fel?

Te-ai întrebat vreodată unde ajunge mașinuța cu telecomandă după ce se strică? Sau ce s-a întâmplat cu frigiderul vechi pe care mama l-a înlocuit pentru că nu mai funcționa? Oare unde ajung toate aceste obiecte? La groapa de gunoi? O, nu, nu ar trebui să fie duse acolo. Tot ce funcționează cu ajutorul bateriilor sau este conectat la priză este considerat echipament electric, inclusiv becurile și neoanele. Interesant, nu? Și hai să îți mai spun ceva – aceste obiecte conțin materiale reciclabile: plastic, sticlă, metale prețioase, inclusiv substanțe periculoase pentru mediu și sănătate.

Înainte să intrați în lumea fantastică a lui Gulliver trebuie să aflați câteva lucruri despre creatorul său: Jonathan Swift. Un irlandez naționalist, acesta era bine-cunoscut pentru simțul umorului și limba ascuțită, care de multe ori l-au băgat în bucluc. Călătoriile lui Gulliver a fost scrisă în 1724 ca satiră, o operă care ia în râs societatea din acea vreme. Ce se citea atunci? Erau la modă romanele de călătorie, pentru că descriau europenilor civilizați ororile din ținuturile barbare. Așteptați-vă deci la o poveste plină de înțepături și minunății nemaivăzute.

În fiecare zi eşti înconjurat de alţi oameni. Eşti ceea ce filosofii şi sociologii ar numi o fiinţă socială. Adică te-ai născut printre oameni, ai intrat în tot felul de relaţii cu oamenii până acum. Unii ţi-au fost foarte aproape, cum sunt părinţii, rudele, prietenii sau profesorii, pe unii îi ştii vag, din vedere. Dar, dacă eşti atent, constaţi că ai foarte multe lucruri în comun cu ei: vorbiţi aceeaşi limbă, vă îmbrăcaţi asemănător, mâncaţi cam aceleaşi lucruri, vă plac cam aceelaşi dulciuri, ascultaţi cam aceeaşi muzică... în regulă, ultimul lucru nu se întâmplă decât în cazul prietenilor. Cu alte cuvinte, fiecare dintre noi aparţine unei comunităţi.

Povestirea La cireșe, al cărei rezumat îl găsești mai jos este una din cele mai cunoscute din cartea Amintiri din copilărie de Ion Creangă. Într-o vară, aproape de Moși, năzdrăvanul Nică pornește spre casa mătușii Mărioara cu gândul că va fura și va mânca unele dintre cele mai bune cireșe văratice din sat. După ce stă pe gânduri cum să facă astfel încât să nu fie prins, se preface că îl caută pe vărul Ioan pentru a merge împreună la scăldat și află de la mătușă că nici Ionică și nici moș Vasile nu sunt acasă.

Viața la oraș ne ține atat de ocupati! Ai observant ca atunci cand suntem agitati ignoram unele lucruri cum ar fi natura? În goana de zi cu zi, adesea prinși în trafic, funcționăm după ceas. Tic, tac. Deconectarea de natură ne afectează fără să ne dăm seama. Și totuși, ne putem conecta din nou la natură sub acoperișul caselor noastre. Cum? Deși nu ne mai producem singuri hrana și o luăm de-a gata de pe rafturi, putem, de exemplu, ca atunci când gătim să fim mai atenti la aroma ingredientelor și să ne imaginam parcursul lor de la sămânță până la stadiul de fruct/legumă. Ce zici? Incerci?

Problema care stă la baza poluării cu plastic a apelor este că cei mai mulți dintre noi folosesc și apoi abandonează la întâmplare plasticul, care de altfel ar fi putut să capete o nouă viață prin procesul de reciclare. Obiectele din plastic precum pungile de cumpărături, sticlele, paiele, ambalaje alimentare și ambalaje din plastic folosite pentru a împacheta jucăriile, toate ar putea fi înlocuite cu variante mai prietenoase cu mediul. Acest tip de plastic care este folosit o singură dată înainte de a fi aruncat se numește plastic de unică folosință și reprezintă aproape jumătate din totalul deșeurilor din plastic. Deșeurile din plastic sunt diferite de alte tipuri de deșeuri, ele nu se descompun înapoi în natură ca un cotor de măr sau o bucată de hârtie, ci rămân în natură pentru totdeauna. Asta înseamnă că plasele de pescuit abandonate? și pungile din plastic pot încurca sau chiar răni animalele. Paiele și ambalajele alimentare pot fi confundate ușor cu hrană de către țestoase, păsări sau pești. Ce putem face pentru a proteja apele?

Știai că aproape o treime din produsele din România ajung fix la coșul de gunoi? Asta înseamnă aproape 3 milioane de tone de mâncare. Dacă ai fost vreodată în Germania, s-ar putea să știi cât de diferită este această țară. Dacă am pune toată mâncarea și produsele alimentare irosite în fiecare an în România în camioane mari am putea avea aproape 130.000 de tiruri aliniate în coloană din București până în Munchen, în Germania. Uimitor, nu? Ascultă mai multe!

Volumul Heidi, fetița munților a fost publicat în anul 1880. Deși, la prima vedere, este o carte pentru copii, ea se adresează tuturor celor care își amintesc cu drag de copilăria petrecută la bunici. Scriitoarea elvețiană Johanna Spyri a petrecut multe veri în cantonul Graubunden care au inspirat-o în descrierea peisajelor din cărțile ei. Ea a scris acest text în numai patru săptămâni și a declarat că l-a scris „pentru copii și pentru cei care iubesc copiii".

Ce copil nu a crescut ascultând sau citind acest basm în care prințesa cea frumoasă, blestemată la naștere, este salvată de un prinț curajos? Deși există mai multe versiuni ale poveștii, ideea principală rămâne aceeași: iubirea adevărată poate salva orice destin. O mulțime de artiști au lucrat, de-a lungul timpului, pentru a transforma basmul în reprezentații teatrale sau filme de animație, iar P. I. Ceaikovski a compus chiar muzica pentru un balet devenit celebru, reprezentat prima dată în anul 1890.

D-l Goe... este o schiță de Ion Luca Caragiale. A fost publicată în volumul „Momente și schițe". Ca să nu rămână repetent din nou, mam mare, mamițica și tanti Mița i-au promis tânărului Goe că merg împreună la București pe 10 mai, de sărbătoarea națională.

Scufița Roșie este un basm popular european cu mai multe variante, cules de Charles Perrault și Frații Grimm. Deși finalul este diferit, în funcție de variantă, firul comun al poveștii urmărește drumul fetiței prin pădure, spre casa bunicii, și întâlnirea cu un lup înspăimântător. Pe parcursul timpului, basmul a fost ilustrat de sute de artiști din toate colțurile lumii.

Prințesa Albă ca Zăpada este un personaj îndrăgit de copiii din întreaga lume. Basmul popular Albă ca Zăpada și cei șapte pitici a fost cules de Frații Grimm în jurul anului 1812 și, pe baza lui, au fost realizate o mulțime de filme și desene animate. Unele dintre cele mai cunoscute simboluri ale basmului sunt oglinda fermecată, mărul otrăvit, cingătoarea. Regina simbolizează răul care se luptă permanent să învingă binele, iar pădurea poate simboliza lumea în care fiecare om trebuie să își găsească drumul. Pe lângă povești, Frații Grimm au contribuit și la formarea limbii germane, în special datorită unui dicționar al limbii format din 33 volume.

Lucian Blaga s-a născut în satul Lancrăm, lângă Sebeș, la 9 mai 1895. A făcut parte dintr-o familie numeroasă, fiind al 9-lea copil al lui Isidor și Ana. Tatăl său, preot în sat, era un mare iubitor de carte și mai toata ziua citea. Mama, nu avea multă școală, dar îi citea seară de seară lui Lulu, cum își alinta mezinul, astâmpărându-i astfel foamea de basm și deschizând în mintea acestuia o lume magică ce avea să-l însoțească toata viața.

Considerat cel mai bun dramaturg român I. L. Caragiale este un om al timpului său cu un talent greu de egalat. Deși a scris doar nouă piese, el este pentru români ce este Shakespeare pentru englezi, Moliere pentru francezi sau Goldoni pentru italieni. Aclamat și criticat deopotrivă în timpul vieții, Caragiale a dat viață unor personaje memorabile în literatura română.

Nicolae Iorga este cel mai mare istoric al românilor cu o activitate uluitoare de peste 1000 de volume, 12.000 de articole și 5000 de recenzii. Este omul despre care s-a spus ca a scris mai mult decât se poate citi într-o viață.

Zborul este poate cel mai vechi vis al omenirii, încă din Antichitate, când Icar s-a apropiat prea mult de soare. Faptul că acum putem zbura în jurul lumii, se datorează pionierilor aviației de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Unul dintre ei este și românul Aurel Vlaicu. Inginer, inventator, constructor de avioane și pilot, Vlaicu a fost un geniu al mecanicii care a învins gravitația și a adus omul mai aproape de cer.

Nicolae Grigorescu este cel mai important pictor român. Rolul său în artă poate fi asemănat cu cel al lui Eminescu în poezie, a lui Caragiale în literatura dramatică și a lui Enescu în muzică. Artistul a surprins în pânzele sale peisajele, bisericile, soldaţii şi ţăranii români. A început să muncească la vârsta de 10 ani, a expus la Paris, a fost pe front, a învățat de la toți marii artiști pe care i-a întâlnit. A fost un copil de mahala care și-a urmat visul și a devenit unul dintre cei mai bine vânduți artiști români din toate timpurile.

Hans Christian Andersen (1805-1875), este un autor danez ale cărui basme au fost traduse în mai mult de 80 de limbi şi care au inspirat piese de teatru, balet, filme, sculpturi şi picturi. El a scris povestea Bradul în jurul anului 1844. Istoria acestui brad, deși scrisă cu mult timp în urmă, este actuală. Oare nu ți s-a întâmplat și ție să abandonezi bradul de Crăciun după ce te-ai bucurat de el în perioada sărbătorilor? Oare nu ai fost și tu nemulțumit de lucrurile din jurul tău sperând că lumea cea mare îți va oferi fericirea, fără și știi cu adevărat ce se află dincolo de prieteni și familie? Autorul a devenit faimos prin cele mai mult de 150 de basme şi povestiri pentru copii, care l-au aşezat între cei mai importanţi scriitori din lume.

"Baltagul" de Mihail Sadoveanu este un roman de analiză psihologică, cu elemente de roman polițist, publicat pentru prima dată în anul 1930. Romanul Baltagul a fost scris pe parcursul a aproape două săptămâni (mai precis zece zile), după o expediție turistică efectuată de Sadoveanu pe valea Bistriței, de-a lungul pârâului Neagra și prin Munții Stânișoarei, pe traseul pe care-l vor urma și personajele Nechifor și Vitoria Lipan.

Scrisă în anul 1843, povestea Cei trei purceluși este una dintre cele mai cunoscute și îndrăgite povești pentru preșcolari și școlari mici. Deși textul a fost preluat și adaptat, pe parcursul timpului, de nenumărați scriitori, cele trei personaje continuă să inspire piese de teatru, filme de animație, jocuri de rol cu scop educativ.

Aladin este una dintre cele mai cunoscute povești din cartea „O mie și una de nopți". Deși pare ciudat, într-una dintre primele versiuni, acțiunea are loc în China, dar mulți iubitori de povești îl consideră pe Aladin un personaj arab. Pe parcursul timpului oamenii au născocit mai multe versiuni ale textului în care tânărul Aladin are o lampă fermecată ce îi îndeplinește orice dorință.

Știai că acest basm are mai multe variante? Una dintre cele mai îndrăgite versiuni este cea scrisă de Charles Perrault în anul 1697. Autorul a adăugat în poveste dovleacul, zâna cea bună și pantofii de sticlă. În același timp, povestea are și o versiune culeasă de Frații Grimm. Textul urmărește viața Cenușăresei, deloc ușoară alături de mama și surorile ei vitrege. Cu ajutorul personajelor fantastice ea îl întâlnește pe prințul acelui ținut și se căsătorește cu el. De-a lungul timpului, povestea Cenușăresei a fost baza unor lucrări notabile din domenii cum ar fi: operă, balet pe gheață, teatru, pantomimă, film și televiziune.